Radu Berceanu - spionaj , business si starea natiunii

A reusit sa fenteze Directia de Contraspionaj a Securitatii cu un tupeu incredibil, dar nu va reusi, acum, sa fenteze procurorii DNA, nici membrii CSAT (iar generalul Ionel Vasile nu mai e in CSAT, ca sa-i asigure spatele!), carora le cerem, trimiterea lui Radu Berceanu in fata instantei. Poate ca acuzatia nostra li se va parea socanta, dar vom pune urgent la dispozitia anchetatorilor cel mai grav dosar in care este implicat Berceanu si vom sustine, public, acuzatiile pe care i le aducem acestuia: SPIONAJ INDUSTRIAL in favoarea Israelului, pentru care Berceanu a fost retribuit cu suma de 6 milioane de dolari! Iata povestea celui mai incredibil act de incalcare a Sigurantei Nationale din toata perioada de dupa revolutia din 89!

Anul 1992. Uzina de Avioane Craiova incepe lucrul la proiectul IAR 109, avionul de lupta care ar fi adus Romaniei relansarea spectaculoasa a industriei de aparare, contracte consistente si ferme pentru uzina si, nu in ultimul rand, suprematia cercetarii militare romanesti pe intreg mapamondul, deoarece avionul respectiv avea drept caracteristica o geometrie perfecta si fusese cotat pe locul II in lume la clasa sa.

Avand in vedere si caracteristicile celor patru prototipuri care se faceau pe structura acestui avion, dar si faptul ca facea parte din categoria tehnica de lupta, iar proiectul fusese lucrat de cercetatori militari, construirea si detaliile lui erau considerate, in mod firesc, secret de stat!

Ca urmare, de ceea ce se intampla la U.A. Craiova stiau doar cateva persoane: ministrul apararii de atunci, un consilier al FPS, un secretar de stat din Ministerul Industriilor, un general din Ministerul de Interne, seful SRI din acea perioada, precum si generalul Vasile Ionel, un apropiat al lui Radu Berceanu si – foarte important! - secretar al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.

Anul 1993. Intre Avioane Craiova si firma israeliana IAI Lahav se poarta tratative pentru construirea – in comun! - a avionului de lupta IAR 109 SWIFT (al doilea prototip al IAR 109, primul fiind IAR 99). Berceanu afla, in acelasi an, de la generalul Vasile Ionel, amicul sau (care, astfel, isi incalca cu buna stiinta atributiile si ii dezvaluie lui Berceanu un secret de stat!) despre proiect si, prin presiuni facute asupra celorlati detinatori ai secretului, obtine scoaterea din tara a avionului IAR 109 SWIFT de catre firma din Israel.

In acest fel, modelul de avion de lupta romanesc este dus si lasat in zona militara a aeroportului israelian Ben Gurion timp de citeva saptamani. Dupa care, el este adus inapoi in Uzina craioveana. De mentionat faptul ca, la intoarcerea in Romania, specialistii militari au atras atentia Ministerului Apararii, dar si SRI, ca au descoperit urme de desigilare a avionului!

Noiembrie 1994. In urma unui asa-zis precontract, incheiat intre partea romana si firma din Israel, membrii proiectului de avion militar (despre care am pomenit anterior) si Tanya Halperin, reprezentanta IAI Lahav se intalnesc la Bucuresti, in cel mai mare secret.

In afara de ei mai apare – afirma un ofiter SIE sub acoperire care este este dispus, daca procurorii DNA i-o vor cere, sa depuna marturie in acest caz! - un personaj care nu avea ce sa caute la intalnirea respectiva: Radu Berceanu. Adus, spre stupefactia partii romane (dar nu si a lui Halperin, cu care Berceanu avea relatii de afaceri de mai multa vreme), de insusi fostul secretar al CSAT, generalul Vasile, Berceanu preia fraiele si negociaza el insusi cu reprezentanta evrerilor contractul dintre partea romana si cea israeliana.

Evident ca negocierea s-a facut in dezavantajul Romaniei, iar din suma - si asa infima si subevaluata a contractului - Berceanu cere, fara nici o jena, un „comision” de SASE MILIOANE DE DOLARI!

De fapt, banii reprezentau pretul pe care evreii i-l plateau lui Berceanu nu pentru ca obtinuse un pret avantajos pentru ei la negocieri, ci pentru „un serviciu” pe care noi il numim, conform legii, SPIONAJ INDUSTRIAL.

In cele ce urmeaza veti vedea ca nu acuzam nefondat! IMPORTANT: la momentul respectiv, colonel ing. Nicolae Daneanu a fost singurul care, mirosind infractiunea, a refuzat sa semneze contractul fraudulos impus de tandemul Berceanu – Halperin. Nu pentru mult timp, insa...
Satul de presiunile lui Berceanu, dar si a altora (Daneanu era santajat sistematic cu o anume inregistrare care l-ar fi dus dupa gratii), Daneanu cedeaza si semneaza contractul. Mai mult decat atat: partea israeliana pune o noua conditie – dar care nu era stipulata in contract: aceea ca avionul sa fie construit in... Israel, cu forta de munca romaneasca.

Asa se face ca, ceea ce trebuia sa fie un secret de stat al Romaniei se muta in hangarele statului evreu si, la sfarsitul lui 1995, muncitori si ingineri de la Avioane Craiova sunt trimisi, la munca, direct in uzinele IAI Lahav.

Aici... STUPOARE: romanii observa ca structura (care era o inventie militara romaneasca de mare rasunet in lumea tehnicii de lupta) avionului IAR 109 SWIFT se regasea, incredibil, si pe avionul isrealian GALAXI.

Concluzia: in timpul sederii sale pe aeroportul militar din Israel, avionul romanesc fusese desigilat, asa cum initial sustinusera militarii romani atunci cand aparatul se reintorsese in Romania, iar structura sa copiata, aplicata si, mai grav, omologata pe Galaxi.

In termenii serviciilor secrete din intreaga lume, asta se numeste SPIONAJ INDUSTRIAL SI MILITAR!

Si cine, cu un an in urma, trimisese, ilegal, prototipul romanesc, la baza miliatara de la Ben Gurion? Radu Berceanu! Iata, asadar, pentru ce a primit el acel comision de sase milioane de dolari!

In timp ce muncitorii romani descoperisera furtul de proportii a proiectului avionului de lupta, contractul dintre U.A. Craiova si IAI Lahav este... stopat! Israelienii se „sucesc” si nu mai vor prototipul IAR 109 SWIFT, ci pe cel IAR 99, desi contractul se incheiase doar pentru cel dintai!

Trebuie insa sa mentionam ca cele doua prototipuri se diferentiaza doar prin cabina de pilotaj, in rest sunt absolut identice. Ceea ce explica de ce israelienii, consiliati de Berceanu (care, sa nu uitam, este specialist in avioane!), au sarit de la primul prototip la cel de-al doilea, puteau in acest fel sa acopere actul de spionaj industrial...

Un alt lucru mai trebuie semnalat: IAI Lahav este uzina cu capital de stat din Israel si are – ca si concurenta, in aceeasi tara – firma EL-BIT, cu capital privat. Ele sunt insa doar aparent concurente, pentru ca ambele au furat, tot prin intermediul lui Berceanu, si proiectul prototipului IAR 99 SOIM, pe care l-au „imbunatatit” cu aceleasi aparataje de zbor!

Si tot cele doua uzine israeliene sunt implicate pana in gat in mai multe scandaluri legate de tehnica militara a tarii noastre.

Si acum, sa il lasam pe Virgil Magureanu, fostul director al SRI, sa faca si el o dezvaluire-soc: „In raportul SRI pe care l-am prezentat in 1995, am adus dovezi despre actiuni de spionaj industrial la Avioane Craiova. Concret, este vorba despre vanzarea proiectului secret al unui avion militar, firmei din Israel, IAI LAHAV. Suspiciunile noastre au condus la Radu Berceanu .”

NOTA: Doua elemente-surpriza, de ultim moment, constituie descoperirea pe care noi am facut-o in acest caz:

1. Tonya Halperin, directoare a MTIL-ROM din Bucuresti, dar si reprezentanta IAI Lahav din Israel, este aceeasi Tonya Halperin care, in anul 1982 a fost prinsa, de ofiterii de contraspionaj, in timp ce fotografia detalii ale U.A.

Fusese introdusa, in incinta uzinei, chiar de Radu Berceanu, pe atunci inginer la Avioane Craiova!

2. Crina Epurning, prezenta si ea la negocierea contractului, din partea firmei israeliene, a fost arestata pentru sustragere si detinere de documente clasificate. Ea se regaseste ca partenera a lui Berceanu in mai multe off-shor-uri .

Fisa infractionala a lui Radu Berceanu

Asociatia Academica de Administratie Publica Europa a cerut, Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sa declanseze procedura legala de control a averii lui Radu Berceanu, presedinte al Partidului Democrat-Liberal Dolj. Cu certitudine, “Berce” nu va putea justifica o “agoniseala” care se cifreaza la 150 milioane de euro, el fiind, înca din anul 1990, multimilionar în dolari. Averea-i fabuloasa a fost facuta din acte de spionaj si vânzare de secrete de stat, anterior anului 1989 si, ulterior, în perioada cât a fost ministru al Industriei si Comertului, din comisioane ilegale obtinute de la agentii economici din domeniul mineritului. Democrat-liberalul a mai strâns bani frumosi din comisioane la contractele încheiate si derulate cu firmele Va Tech, Luxten Lighting Company SA Arad si Energy Holding SRL din Bucuresti, comisioane din importurile de gaze naturale si pacura si altele. La capitolul “altele”, ofiterii Serviciului Secret al Fortelor Armate, precum si agenti guvernamentali de la Casa Alba, afirma ca “Bercea” a obtinut o alta avere din afaceri derulate, pe teritoriul României, cu cadre corupte ale Serviciilor Secrete din Federatia Rusa, activitati care sunt confirmate pe deplin si de rapoartele Serviciului de Informatii Externe, care însa, în mod inexplicabil, nu au ajuns înca pe masa sefului statului român. DUPA INSTALAREA IN FOTOLIUL DE MINISTRU, LA APROXIMATIV 1 AN, Radu Berceanu nu a mai luat în considerare Comisia desemnata sa dea avize agentilor economici din domeniul mineritului de suprafata (cariere de sisturi, pietris, granit, nisip etc.) si a preluat PERSONAL, în ciuda legilor în vigoare, aceasta activitate. Astfel ca, toti cei care solicitau avize de functionare se adresau lui Berceanu sau consilierei sale, Simona Culcea. La cererea formulata anexau plicul care continea comisionul perceput, reprezentând 10-15% din valoare. Asemenea comisioane, cuplul Berceanu-Culcea a pretins si de la agentii economici care au executat închiderea minelor. O închidere de mina costa, la acea vreme, între 20 si 200 miliarde de lei vechi. INCEPAND CU VARA ANULUI 1998, când Radu Berceanu a fost numit în functia de ministru al Industriei si Comertului, a intrat în relatii directe cu reprezentantii grupului Va Tech si ai firmelor Luxten Lighting Company si Energy Holding, carora le-a pretins comisioane în schimbul încheierii unor contracte avantajoase pentru acestia. Bogdan Nicolae Buzaianu, reprezentantul consortiului austriaco-elvetian Va Tech, a beneficiat de contracte supraevaluate, cu cca. 40-50% mai mari, cu încredintare directa, pentru lucrari de reabilitare a unor hidrocentrale si termocentrale. Primul contract încheiat cu sprijinul lui Radu Berceanu a avut, la început, valoarea de aproximativ 100 milioane de dolari, iar la finalizare a ajuns la incredibila suma de aproximativ 1 miliard de dolari. Aceasta crestere de pret s-a datorat mai multor comenzi aditionale, ultima fiind semnata cu câteva zile înainte de a preda functia lui Dan Ioan Popescu. De asemenea, Berceanu a promovat, în mod cointeresat, firmele Luxten Lighting SA si Energy Holding SRL pentru obtinerea si derularea, în calitate de furnizori, de tranzactii pe piata libera de electricitate, impunînd directorilor de distributie sa nu se înscrie la licitatiile organizate pentru activitatile de furnizare a electricitatii la care participau firmele agreate de minister. PRIN FIRMA AVI, Radu Berceanu confectioneaza piscine, ambarcatiuni, precum si stâlpi pentru retelele electrice. În perioada noiembrie-decembrie 1999, avea pe stoc o mare cantitate de stâlpi si, întrucât urma o modificare a grilelor de impozitare, a fost presat de timp si nu i-a mai putut vinde la RENEL, asa ca a apelat la prietenii sai de la Luxten Lighting SA, care au cumparat marfa si i-au platit-o în regim de urgenta. Dupa aproximativ doua luni, firma Luxten Lighting SA a revândut stâlpii la RENEL, dar, bineînteles, la un pret mult mai mare. RADU BERCEANU SI DAN IOAN POPESCU detin, prin interpusi, actiuni la SC Luxten Lighting SA, pe care continua sa o sprijine în afaceri. Se impune ca organele de cercetare penala sa întreprinda verificarea tuturor tranzactiilor încheiate de Luxten Lighting cu RENEL, pentru a stabili valoarea prejudiciului creat si care, în opinia unor specialisti în domeniu, este de ordinul mai multor sute de milioane de dolari. PE DE ALTA PARTE, se pare ca Radu Berceanu a creat, intentionat, crize în contractarea importurilor de gaze naturale si pacura, pentru a justifica preturile mari de achizitie si mascarea comisioanelor primite. Nu alegea din timp finantatorul si nu contracta gazele naturale si pacura înca din vara, atunci când preturile erau favorabile importatorului. Asa ca, an de an, sub diferite pretexte, se ajungea ca aceste contractari sa fie realizate în lunile octombrie-noiembrie, când atât finantatorul, cât si exportatorul beneficiau de avantaje, iar Berceanu primea în schimb comisioane substantiale. Dan Ioan Popescu a continuat si amplificat practicile lui Berceanu (cu care este asociat în mai multe firme capusa) si asa se explica faptul ca România plateste pretul cel mai mare din Europa la gazele naturale importate. IN ALTA ORDINE DE IDEI, RAPOARTELE SIE, alaturi de documentari ale DGIA si ale agentilor CIA, scot la iveala faptul ca Berceanu, un favorit al Serviciilor de Spionaj Franceze înainte de revolutia din decembrie, a devenit acum spionul rusilor... Nu este o gluma si nici dezinformare, iar rapoartele releva o realitate cumplita: în goana lui dupa bani nemunciti, Berceanu l-a tradat chiar si pe seful statului român. Sa vedem, asadar, cum s-au derulat faptele: “Kremlin, februarie 2005. Putin îi cere lui Basescu sa accepte oferta Federatiei Ruse pentru retehnologizarea termocentralei Mintia-Deva. În prima sa vizita la Moscova, lui Traian Basescu i se spune ca Federatia Rusa poate sa retehnologizeze o centrala energetica de la Deva. În spatele acordului de principiu dintre noul presedinte al României si unul dintre cei mai puternici oameni din lume se ascundeau interese geostrategice si economice ale Moscovei, fara ca Traian Basescu sa stie ca, în România, sforile erau trase de Radu Berceanu, iar grupurile de interese care, de ani buni, faceau eforturi pentru a obtine contractul erau formate din personaje cu legaturi spectaculoase în lumea afacerilor si a serviciilor secrete. Termocentrala CET Mintia-Deva face legatura între sistemul energetic românesc si cel al Uniunii Europene (UCTE). De mare capacitate, colosul hunedorean a fost realizat în anii ‘60 cu tehnologie ruseasca si asigura o zecime din productia totala de electricitate a României. Practic, se situa pe locul doi în sistemul energetic national, dupa Portile de Fier. CET Mintia functiona pe baza de carbune prin cele sase grupuri ale sale, în care lucreaza aproximativ 1.900 de oameni. Având miza mare, afacerea retehnologizarii termocentralei tenta Kremlinul înca de acum sapte ani. NOIEMBRIE 2000. BUCURESTI. Guvernarea CDR-PD e pe ultima suta de metri. O ordonanta de urgenta privind reabilitarea CET Mintia figureaza printre ultimele acte normative emise de cabinetul Mugur Isarescu, dar nu este semnata de acesta ci de... Radu Berceanu, fost ministru al Industriilor si de liberalul Decebal Traian Remes, fostul sef al finantelor din acel an. Ordonanta prevede compensarea unei datorii, din anii ‘80, a defunctei URSS catre România. Suma: 21,7 milioane de dolari. Modalitatea de plata: livrari de echipamente energetice din Federatia Rusa pentru modernizarea CET Mintia. Mecanismul stingerii datoriei: Termoelectrica SA (de care apartine CET Mintia) ia în primire utilajele rusesti, apoi vireaza, esalonat, contravaloarea acestora la bugetul de stat. În 2003, rusii au scapat de datorie, dar echipamentele furnizate de ei zac de ani buni în curtea termocentralei din Deva, nefolosite si cu garantia expirata. INTELEGEREA PRIVIND COMPENSAREA DATORIEI A FOST URMATA, în 2000, de acordarea contractului de retehnologizare a centralei, prin ordonanta de urgenta semnata nu de seful Guvernului de atunci, asa cum era legal, ci de Berceanu, unui consortiu. Fara licitatie, prin încredintare directa. Sustinut de Moscova, consortiul era format din companii ale unor fosti ofiteri de spionaj din Rusia, România si Israel. Firmele membre: Global International 2000 SA (România), la care, nu întâmplator detine actiuni semnificative si Radu Berceanu, M.T.Il. Projects&Systems Ltd. (offshore din Cipru) si Babcock Borsing Power/Austrian Energy (Austria). Prin Global s-au livrat echipamentele energetice pentru CET Mintia, valorând peste 20 de milioane de dolari. Kremlinul are interese directe în firma: sediul social este în Bucuresti, Piata Charles de Gaulle, chiar în cladirea fostei misiuni comerciale sovietice din România. Impozantul imobil apartine, stupoare, presedintiei Rusiei... DIN FIRMA DE LA KREMLIN, o cincime este detinuta de Engineering Company Ziomar, casa de comert a gigantului industrial de stat, Zio Podolsk, producator rus de masini nucleare si energetice, implicat în scandalul programului de îmbogatire a uraniului din Iran. Ziomar este reprezentata în România de Victor Ustinov, fostul atasat comercial al Rusiei la Bucuresti si de... acelasi Radu Berceanu în calitate de consultant. O parte din profitul ZIOMAR este manevrat printr-un off-shore - Mardima Company Ltd., din Insulele Virgine Britanice - actionar în Ziomar, dar la care apare, ca si coactionar si tradatorul Berceanu. La rândul sau, acesta mai este asociat, în off-shore, cu firma GLOBAL, unde patron este Golovin Boris, ofiter în rezerva al trupelor speciale (Spetnatz) din cadrul GRU - fostul serviciu de spionaj al Armatei Rosii. Golovin reprezinta acum în România interesele lui Oleg Deripaska si Igor Ziuzin, doi mari oligarhi rusi legati ombilical de afacerile escrocului international Mark Rich. Cel caruia, tot amicul Berceanu i-a facut cadou, Rosia Montana. Implicat, ca si Berceanu, si în scandalul „Sunoil”, Golovin spune ca face afaceri cu Bercea din anul 1995. Alte fapte de coruptie ale lui Radu Berceanu: - afacerea Electrica (unitate de stat care a facut achizitii de la „AVI“); - raportul Apartamentul - afacerea „Sun Oil“; - Rosia Montana; - contractul „Eurofinances“ (firma-fantoma care a beneficiat de fonduri europene pentru închiderea de mine); - Parky SRL – credite Confident; - afacerea Minola; - scandalul „Parcul Bordei“ prin Costel Costanda; - privatizarea Metav SA Bucuresti (care a avut legaturi contractuale cu SC AVI), achizitionata de compania „autohtona“ Meteor SA, al carei actionar este „International Bussiness Solutions“, unde detin actiuni doua off-shore-uri din Cipru (Rosenlew Ltd si Weybridge Holding) si o companie din Marea Britanie, International Bussiness and Trading Corporation; - vânzarea conductelor subterane, pline cu 113.000 tone titei, la pret de „dumping“, adica 0,12dolari/tona, în conditiile în care pretul pietei era de 123 dolari/tona. - trafic cu focoase, armament adus din Rusia si vândut, în plin embargou, Iranului + trafic cu diamante.

Un material de Simona Fica

PS: O explicatie probabila a sursei de finantare a aeroplanului personal al D-lui Radu Berceanu