Lamurirea unei confuzii: "Patapievici, omul lui Basescu"

De nenumarate ori, de-a lungul ultimilor trei ani, am auzit sau citit fraza: "Patapievici e omul lui Basescu." Perfecta ineptie! Oricine examineaza cu putina atentie miezul scandalului care agita zilele acestea presa si mediile culturale va intelege ca realitatea e exact pe dos: Basescu e omul lui Patapievici.
Demonstratia e simplu de facut. In calitate de presedinte al Romaniei, Traian Basescu a cerut deschiderea arhivelor - gest despre care s-ar putea presupune ca urmarea un efect: deconspirarea ticalosilor. Tot in calitate de presedinte al Romaniei, Traian Basescu a condamnat regimul comunist, definindu-l drept ilegitim si criminal - gest despre care s-ar putea presupune ca urmarea si el un efect: delegitimarea ticalosilor.
Ne-am fi putut, In mod logic, astepta ca aceste decizii sa fie aplicate cu precadere si fara nici un fel de exceptie in chiar institutia al carei presedinte de onoare este Traian Basescu: Institutul Cultural Roman. Asa ar fi fost firesc daca Patapievici ar fi fost omul lui Basescu. Departe insa de a se lasa impresionat de capriciile prezidentiale, Horia-Roman Patapievici, subalternul lui Traian Basescu (cel putin in banala ierarhie vizibila de la ICR), a decis reciclarea pe criteriul excelentei academice (probata cu diplome false) a unor ticalosi din anturajul sau mai mult sau mai putin imediat si trimiterea lor in strainatate ca demni reprezentanti ai Romaniei portocalii.
DacA ne-am fi aflat in scenariul propus de diversi observatori neatenti - "Patapievici e omul lui Basescu" - acesta din urma, sef direct al lui Patapievici, ar fi reactionat intr-un fel sau altul. Dar ce face Traian Basescu? Tace si, iertata fie brutalitatea cuvantului, inghite.
Subalternul lui ii calca in picioare cele mai spectaculoase realizari - si, in acelasi timp, cele mai solide argumente electorale -, iar el tace malc. De ce? Pentru ca nu el decide. Pentru ca, asa cum spuneam, Basescu nu e decat omul lui Patapievici.
Acum, ca acest adevar a fost dezvaluit si demonstrat, ar fi bine ca opiniei publice sa i se spuna ce se va intampla in continuare. Se va incepe, negresit, cu revolutia morala pe care multi o asteapta in zadar de ani si ani. Liderul ei va fi, asa cum e firesc, Sorin Antohi. Dupa ce ne vom obisnui cu rigorile noii oranduiri - caci ea va fi foarte riguroasa - mai-marii Institutului Cultural Roman si principalii sai abonati se vor constitui intr-un colegiu prezidential auto-desemnat pe viata. Cei care au indraznit sa carteasca in timpurile din urma, bine avuti la ochi de pe acum, vor fi expediati in colonii de tacere fortata. Ceilalti vor primi, pana la adanci batraneti, burse de studii.
Si, cum revolutiile isi elimina intotdeauna adevaratii initiatori, Traian Basescu, fostul om al lui Patapievici, va fi tras pe linie moarta. I se va asigura totusi un mod de subzistenta: in schimbul unei modeste diurne, el va putea sa tina conferinte despre inutilitatea deschiderii arhivelor Securitatii sau despre sterilitatea condamnarii comunismului in filialele din strainatate ale Institutului Cultural Roman.

SCRISOARE DESCHISA DOMNULUI TRAIAN BASESCU,PRESEDINTELE INVINS AL ROMANIEI INVINSE

Domnule Presedinte,

Cel mai dramatic moment din istoria Romaniei de dupa 1990 a fost, fara inndoiala, cel in care dl Emil Constantinescu a renuntat sa candideze pentru un al doilea mandat prezidential, declarandu-se invins de Securitate. Intr-o tara care nu astepta decat eliberarea de sinistrele umbre ale trecutului, nimic nu putea fi mai dureros, mai devastator, decat victoria acestor umbre proclamata tocmai de cel care se angajase sa le combata. Nu am nevoie, cred, sa va reamintesc ca o natiune care isi pierde sperantele nu mai traieste, ci agonizeaza steril. Dupa 2004, in incredulitatea si adversitatea aproape generala, ati reusit sa readuceti in spiritul romanilor convingerea ca adevarul si justitia sunt inca - totusi - posibile. Ati cerut transferul arhivelor Securitatii catre CNSAS, ati cerut deschiderea acestor arhive, ati condamnat, de la inaltimea tribunei Parlamentului, regimul comunist. Multi au fost cei care, dupa atatea deziluzii, dupa atatea minciuni, au crezut in angajamentul Dumneavoastra. Si multi au fost cei care si-au spus ca Traian Basescu era pe punctul sa invinga acolo unde Emil Constantinescu fusese infrant. Scorul pe care l-ati obtinut la referendumul din mai 2007 se datoreaza in foarte mare masura acestei iluzii. Caci victoriile Dumneavoastra impotriva umbrelor securisto-comuniste nu sunt, Domnule Presedinte, decat o iluzie a celor care v-au acordat increderea lor si care inca refuza sa vada trista realitate. Exorcismul a esuat, Domnule Presedinte. Ati fost, la randul Dumneavoastra, invins. Nu de un dusman difuz, fara chip si fara nume, cum a fost cel care a intrerupt cariera politica a dlui Emil Constantinescu. Nu v-a invins fosta nomenclatura proteiforma, capabila de interminabile regenerari, nici Securitatea ascunsa in spatele a mii de masti ranjitoare. V-a invins un om, fost delator sarguincios si actual inventator de titluri academice si de institute internationale. Un om care simbolizeaza mizeria sub toate chipurileei si pe care cativa dintre falsii Dumneavoastra prieteni il folosesc acum pentru a-si construi statutul de martiri. Ati fost invins, Domnule Presedinte, de catre insasi institutia al carei Presedinte de onoare sunteti, transformata, sub inaltul Dumneavoastra patronaj, in exportatoare si aparatoare a acestui delator si a altora asemenea lui. Presedintia Dumneavoastra de onoare a servit drept cautiune acestei institutii, care a gasit de cuviinta ca Romania trebuie sa fie reprezentata in strainatate de fosti colaboratori ai Securitatii. Cine mai poate crede in utilitatea deschiderii arhivelor? Cine mai poate crede in condamnarea comunismului? Cine va mai indrazni sa se mire de nepasarea si cinismul mul care se instapanesc peste societatea romaneasca? Din tacerea Dumneavoastra se va intrupa victoria acestui delator-impostor si a avocatilor lui, iar Romania nu va mai avea nici un motiv sa spere. Dl Emil Constantinescu a fost invins de Securitate. Dumneavoastra, Domnule Presedinte, oricat de straniu ar parea acest paradox, v-ati invins de unul singur, intunecand astfel pentru multa vreme orizontul moral al tarii.

Radu PORTOCALA