Firma lui Bogdan Chireac, contracte cu STS si SRI

In 22 august scriam despre micile combinatii ale lui Bogdan Chireac, deontologul subventionat de mafia PDL (detalii aici)

Motto: Elena Udrea este puntea de legatura intre grupurile de interese parvenite din fostele servicii secrete , convertite in suveici financiare, si combinatorii din jurul neocastristului de la Cotroceni

Activitatea de afaceri a jurnalistului care este, s-a extins si la nivelul SRI , presa centrala de azi descopera noi aventuri ale deontologului in combinatii cu serviciile secrete ale statului roman sub obladuirea directa a tartorului de la Cotroceni via Elena Udrea .
Dacă aveţi ceva obiecţii în legătură cu titlul, să ştiţi că aveţi dreptate. Adică, da, Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (ce numim noi în titlu “firma ziaristului Chirieac”) nu-l mai conţine pe Bogdan Chirieac. Şi nici pe mama lui, pe care jurnalistul a băgat-o în firmă după ieşirea lui. Ci conţine, acţionară 100%, o companie elveţiană. Despre care nu a auzit nimeni nimic niciodată (băgaţi un goagăl, dacă nu credeţi) şi care îşi are sediul într-o cochetă căsuţă elveţiană (vedeţi poza). La firma asta elveţiană îi zice Swiss Technology Financing AG. Şi, fireşte, este un mic paravan.

Aşa, bon, să trecem la contractul de care ziceam. Mai ţineţi minte afacerea “de milioane” Motorola? În 1990, Ministerul Apărării, condus pe atunci de Victor Stănculescu, a achiziţionat o mie de staţii Motorola, pentru care a plătit peste şase milioane de dolari, în condiţiile în care marfa nu costa mai mult de 600.000 de dolari.
Ei bine, unele afaceri nu se schimbă niciodată. După toate scandalurile din presă, reţeta Motorola încă face afacerea bună.

În iulie 2009, Serviciul Român de Informaţii a dat strigare de participare la o licitaţie, anunţînd că doreşte să cumpere 1.330 de terminale portabile şi 70 de terminale radio fixe, aruncînd valoarea contractului la şapte milioane de RON. Astăzi, SRI a atribuit două contracte în acest sens: unul de 500.000 euro către Motorola Israel LTD şi altul de 3,1 milioane de RON către Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii.

Din documentaţia aferentă anunţului de participare la licitaţie, aflăm că băieţii au întocmit caietul de sacrini după chipul şi asemănarea Motorola. Unul din ofertanţi a întrebat chiar într-o cerere de clarificări, cu cea mai mare sinceritate, dacă merită sau nu să participe la licitaţie: ” ţinînd cont de faptul că pe piaţa internă şi internaţională nu există decât un singur producător de terminale ce respectă întocmai toate caracteristicile solicitate prin caietul de sarcini, respectiv Motorola, vă rugăm să ne confirmaţi că prin această licitaţie se doreşte achiziţionarea de către instituţia dumneavoastră numai a terminalelor produse de Motorola. »

Un adevărat vizionar acest ofertant: contractul cu Motorola Israel Ltd, în valoare de peste 500.000 euro, a fost atribuit prin negociere fără anunţ de participare la licitaţie, pe motiv că “produsele pot fi furnizate numai de un anumit ofertant, din motive tehnice”.

Bine, bine, o să spuneţi, dar cum şi-a făcut loc în schemă Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (CSR) şi a prins un contract de trei milioane de RON? Ei bine, CSR este distribuitor autorizat în România al echipamentelor de radiocomunicaţii produse de grupul Motorola. (Academia Catavencu)