Caracatita Institutului Cultural Roman - Institutul Porno finantat de bugetul national

Motto : Privit la raze „X", trupul poporului român abia dacă este o umbră; el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării:"

(Horia Roman Patapievici - Preşedintele Institutului Cultural Român)

Update : Patapievici, revocat în maximum 15 zile cu toată conducerea, după ce Guvernul a schimbat Legea ICR

(Partea Intai )

Cartarescu si Patapievici au infestat Europa cu literatura pornografica platita din pensiile si alocatiile taiate de la gura batrânilor, mamelor si copiilor: 18 limbi si 60 de editii

Colegul meu de proces cu Liiceanu, dl Ion Spânu, care ne-a mai oferit în trecut câteva portii „orbitoare” si scabroase de pornografie cacartareasca publicata de ICR în toate limbile pamântului (respectiv 18 limbi straine, inclusiv basca!, si 60 de editii; venit personal în 2010 – peste jumatate de milion de dolari) gratie turnatoarei DIE Catrinel Plesu, directoarea Centrului National al Cartii ICR, si a porno-scato-fizicianului ICR, „dr” Patapievici, ne prezinta astazi ce e în capul (si în gusa) sotiei lui Cartarescu, mult tradusa, si ea, în câteva limbi, de catre ICR, din banii pensiilor si alocatiilor taiate: niscai 15 milioane de euro.

În numele sotului, si nevasta lui Cartarescu este abonata la banii ICR

Ioana Nicolaie scrie: „coastele zdranganeau ca sticlele de bere/ sub tâtele ei nehranite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sarat/ îi înghitea miliardele de seminte”.

Mircea Cartarescu îi raspunde: „Numai când mi-am bagat botul în sexul ei blond, un tip mustacios, cu ochi negri si cu nasul drept s-a itit dintre cârlionti si mi-a bagat limba drept în gura” (din vol. „40238 TESCANI”).

Mircea Cartarescu, autorul romanului „Orbitor” (în care scria „îmi bag p… în regina Angliei”), nu s-a multumit sa fie singurul rasfatat al familiei pe banii Institutului Cultural Roman (ICR), ci si-a introdus si sotia, poetesa-porno Ioana Nicolaie, în nenumarate programe care i-au asigurat deplasarile în strainatate, rezidente prelungite pentru a-si scrie „opera”, precum si traduceri în Franta, Anglia, Canada, Austria, Suedia, SUA sau Bulgaria!

Ioana Nicolaie – poeta porno

O simpla privire aruncata în lista de stipendii acordate de ICR arata ca Ioana Nicolaie este promovata mai mult decât Eminescu, desi „opera” ei nu depaseste genunchiul broastei, cum spunea cineva. Ea a debutat în poezie printr-un experiment ciudat, în care un grup de tineri, dupa câteva zile de orgii, au publicat volumul „40238 TESCANI”, despre care criticul literar Alex ?tefanescu scria ca este „O partida de text în grup” (România literara, nr. 5, 2000)!

În timpul acelei orgii de la Tescani, Ioana Nicolaie era maritata cu poetul Gelu Vlasin. Participantii erau Marius Ianus, nevasta lui de atunci Domnica Drumea, Ioan Godeanu, Angelo Mitchievici, Mircea Cartarescu, pe vremea aceea însurat cu altcineva, Doina Ioanid, Cecilia Stefanescu si viitorul ei sot Florin Iaru (Râpa).

Chiar eroii orgiei poetice povestesc ce au facut în acele câteva noapti: „Am fost plecati câtiva scriitori la Tescani, unde am realizat acest volum din trei bucati, ne-am scris texte pe piele, ne-am povestit întâmplari într-o seara foarte ciudata si aproape gotica as spune, întâmplari din viata noastra, pe care le-am tras pe banda si le-am pus apoi în pagini” (Cecilia ?tefanescu, România culturala, 2005).

Iata ce versuri au rezultat: „îndreptându-si limba înspre tine, îti intra-ntre picioare pe sub rochita scrobita”… „i-ai digerat organele, te-ai lins pe bot”… „printr-un straniu efect clitorisul se lungise în penis”… „am umplut closete întregi cu vata însângerata”… „fut si la revedere”. ?i o alta mostra a telentului în grup: „blugii-i atârnau pe ea, bluzele fluturau pe ea/ coastele zdranganeau ca sticlele de bere/ sub tâtele ei nehranite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sarat/ îi înghitea miliardele de seminte”. Sau: „ea-si zdrelea gingiile în luna/ ea-si spargea dintii în ficatul lui/ ea rontaia garful lui, sorbea maduva lui/ folosea ca vibrator o eprubeta plina cu sângele lui/ folosea ca suzeta un deget al lui”.

Bomboana pe coliva a volumului este însa aceasta „Totul era ca lumea. Numai când mi-am bagat botul în sexul ei blond, un tip mustacios, cu ochi negri si cu nasul drept s-a itit dintre cârlionti si mi-a bagat limba drept în gura”. De remarcat ca în acel grup singura blonda era Ioana Nicolaie, iar singurul mustacios era Mircea Cartarescu!

Criticii n-au fost sensibili la erotismul grupului

Frumusetea acestor poeme erotice n-a fost gustata de critica literara, desi acest volum avea sa fie trambulina care i-a propulsat pe autori spre fondurile ICR, din care de atunci si pâna azi s-au tot înfruptat.

Citam tot din cronica lui Alex Stefanescu: „Acolo – dupa cum marturisesc ei însisi – si-au risipit cu placere timpul, „hahaind, pilind si ratacind prin curtea domeniului”. În plus, s-au apucat sa compuna „un poem colectiv, o pantomima textuala”. într-o ordine stabilita prin tragere la sorti, fiecare dintre ei a conceput câte o parte a poemului. Apoi, alte versuri si le-au scris unii altora pe pielea din diferite zone ale corpului, cu pixul, si au fotografiat aceste „manuscrise”.

Criticul comenteaza si tehnica poetica a autorilor: „Procedeele de epatare a eventualului burghez sunt ieftine, miza spirituala ramâne aproape mereu minora, iar obsesiile sexuale care razbat din texte par ale unor studenti eternizati în conditia de studenti. Daca o femeie de serviciu de la Facultatea de Litere ar avea ideea sa colectioneze hârtiile mototolite pe care le gaseste pe jos dupa cursuri, seminarii sau sedinte de cenaclu, ar putea publica la batrânete o suta de carti de acelasi fel. Autorii au avut grija sa nu precizeze cui anume apartine fiecare text. Numele lor apar doar pe ultima coperta, înscrise pe spatele unei fete neidentificabile, în regiunea dintre omoplati si fese. Acest colectivism explica probabil lipsa de zel cu care membrii grupului s-au angajat în actul creatiei.”

Alex Stefanescu spune în finalul cronicii sale: „Este însa ridicol – si meschin – sa-ti notezi constiincios aceasta fantezie si sa o incluzi într-o carte. Mircea Cartarescu si prietenii sai procedeaza asemenea acelor pasageri dintr-un avion care, dupa ce iau masa, îsi baga în buzunare tacâmurile de plastic, cu gândul sa le pastreze toata viata”.

Bordelul literar de la ICR

Cu toate ca un critic de talia lui Alex Stefanescu, de altfel un bun prieten al grupului din care fac parte aceste pornostaruri poetice, le-a devoalat în acest fel fanteziile erotice desertate în volumul „40238 TESCANI”, Institutul Cultural Roman (ICR) i-a prins aproape pe toti în programe finantate cu bani de la buget:

- Ioana Nicolaie (fosta Vlasin), desi a debutat cu un „text în grup”, este tradusa în Franta, Anglia, Canada, Austria, Suedia sau Bulgaria, beneficiind de nenumarate finantari de la ICR, între care cea mai ciudata este cea din SUA, din aprilie 2011, când si ea si sotul au fost platiti pentru a citi „câteva dintre cele mai frumoase poezii ale lor”! E greu sa-si imagineze cineva ca porno-poetei i s-a tradus în America volumul pentru copii „Aventurile lui Arik”!

- Doina Ioanid a fost invitata de ICR Bruxelles în martie 2012 sa faca un turneu în Belgia si Olanda si i-a tradus în neerlandeza volumul de prostioare intitulat „Duduca de martipan”. Este prezentata pe pagina ICR ca fiind „una dintre reprezentantele de prim ordin ale „generatiei 2000”!

- Lui Angelo Mitchievici, ICR i-a publicat în propria editura volumul „Mateiu I. Caragiale. Fizionomii decadente”, dupa ce a avut inspiratia sa scrie cartea „O lume disparuta”, care contine si un dialog cu Horia Roman Patapievici, presedintele ICR!

- Domnica Drumea a fost invitata de ICR Stockholm sa-si citeasca versurile la Ordsprak Uppsala Internationella Poetry Festival 2011, dupa ce participase tot pe banii statului la atelierul de traducere româno-suedez organizat de ICR Stockholm începând din 2008!

- Cecilia Stefanescu a fost invitata de ICR în decembrie 2007 la o lectura publica la Varsovia si, asa cum scrie pe pagina ICR, a fost pusa în legatura cu directorii unor edituri!

- Florin Iaru a citit si el câteva poezii în cadrul „campaniei de promovare a poeziei europene „Metropoezia”/„Wiersze w Metrze”/ „Poems în the Underground” derulata de ICR la Varsovia”, dupa cum citim pe pagina ICR.

Campionii fondurilor ICR – sotii Cartarescu

Evident, cei mai mari beneficiari ai burselor si reziden?elor acordate de ICR din bani publici sunt Mircea Cartarescu si Ioana Nicolaie, sotia sa. ICR-ul a avut grija de acest cuplu chiar înainte de a forma o familie, asa cum povesteste chiar porno-poeta într-un interviu din revista „AS”, nr. 872 din 2009: „Pe noi ne-a ajutat plecarea la Berlin. Mircea detinuse o bursa importanta a statului german si l-am însotit. Timp de aproape doi ani am stat departe de tara, de prieteni, de familie, dar nedespartita de Mircea nici o secunda. Nici pâna la pâine nu mergeam separat. Asta ne-a legat extraordinar, dar mi-a dat si o senzatie de inadecvare, în momentul în care ne-am reîntors în tara si a trebuit sa îmi gasesc un loc de munca. Mircea m-a cerut în casatorie într-un autobuz berlinez”.

Mai ramânea ca ICR sa le faca si nunta, sa le organizeze luna de miere si, de ce nu, sa le plateasca si cheltuielile de botez daca tot s-au apucat! În timpul acestei (sic!) burse de familie, Mircea scria la romanul „Orbitor”, în care, dupa cum se stie, se adreseaza atât de elegant catre Casa regala a Marii Britanii: „îmi bag p… în regina Angliei”.

Cu o naivitate dezarmanta, Ioana Nicolaie povesteste cum îsi scriu sotii Cartarescu cartile si cine le plateste mofturile vietii: „Eu si Mircea ne-am scris cartile în strainatate. Am mers în diverse locuri unde el a primit burse sau reziden?a. Ni se asigurau casa si bani suficienti cât sa traim decent si sa ne permitem sa ducem si copilul la gradinita. Am avut un noroc extraordinar. ?i acum, abia astept sa plecam la Berlin. Îl vom lua si pe Gabriel cu noi si-l vom înscrie la scoala acolo”.

Câte pensii a înghitit ICR?

În timp ce guvernele României taie salariile profesorilor si doctorilor, precum si pensiile amarâtilor, ICR plateste anual vreo 15 milioane de euro pentru actiuni ce tin mai degraba de interese oculte. Dupa astfel de finantari, nu era normal ca si Cartarescu sa întoarca serviciile?

Nu era normal ca el sa devina Fuhrerul de frunte al lui Traian Basescu, din moment ce, cu întreaga familie, se lafaie prin capitalele lumii pe banii ICR, institutie aflata sub patronajul Presedintiei?

În numerele viitoare vom prezenta întreaga structura a ICR, cu toate filialele sale, astfel încât autoritatile statului sa aiba curajul sa faca un audit corect, iar noul Guvern sa desfiinteze aceasta agentura intitulata ICR, în jurul careia s-au aciuat tot felul de ciudati care cred ca reprezinta cultura româna, ba cu poezii pornografice, ba cu pantere încornorate cu zvastici!

PS1: Este posibil ca HR Patapievici sa-si fi dat demisia si eu sa nu fiu informat ? Dar Corina Suteu , dregatoarea aflata deja la al doilea mandat , la ICR New York si spera la al treilea?

PS2: Despre cultura si spiritualitatea romanilor -Patapievici scria : “Puturosenia abisala a stãtutului suflet romanesc…, spirocheta romaneasca isi urmeaza cursul pina la eruptia tertiara, tropaind vesela intr-un trup inconstient, pina ce mintea va fi in sfirsit scopita, inima devine piftie, iar creierul un amestec apos”.

@ "Dosarul lui Horia Roman Patapievici , fiul unui agent dublu al Gestapo si NKVD, crescut in pepiniera nomenklaturistilor deveniti “intelectualii rosii” ai Romaniei, nu poate oferi garantii pentru reprezentarea Romaniei la standardele UE si NATO"