Sta in puterea noastra, doar a noastra?

Ma asteptam ca astazi la "Zece pentru Romania" sa vad o explozie de imagine vie , dinamica si convingatoare , care sa miste pietrele de moara din sufletele romanilor plictisiti si scarbiti de mizeria politica a ultimilor 20 de ani, n-a fost sa fie, mergem mai departe cu speranta ca nu voi fi fortat sa ma lamentez cu gandul ca poate Dumnezeu , acolo sus va lua o decizie pentru noi. Nu cred ca el poate lua decizia fara ca noi sa ne luam soarta in maini si sa luptam pentru supravietuire. Un punct de vedere exprimat de Roxana Iordache acopera si nemultumirile mele in ceea ce priveste eficienta campaniei elctorale a candidatului opozitiei la dezastrul care ne asteapta in cazul in care blestemul Romaniei, Traian Basescu , se va prelungi inca 5 ani.
Stie Crin Antonescu ce se intampla in teritoriu incepand cu Bucurestiul? Ca oamenii sunt santajati, corupti amenintati cu exterminarea fizica de mafia PDL ? Cu trei carti postale si cativa fluturasi in cutiile de scrisori , aparitii sporadice pe sticla din care unii inteleg ce vor si altii mai nimic , nu se poate castiga . Rezultatul slab obtinut in colegiu la parlamentare trebuia sa fie o lectie aspra din care cineva sa traga concluziile si sa ia masurile in consecinta. Sa iasa in strada, contactul cu cetateanul este mai important decat o aparitie televizata cu rating negarantat. Sa inlature balastul si puturosii, tradatorii si jucatorii la multe capete , in niciun caz sa si-i apropie. A te lasa pe mana unor oameni care nu urmaresc decat esecul tau este o grava eroare strategica si personala. Cu mesaje de genul “În fond, ce-o să mi se-ntâmple? O să pierd nişte alegeri," nimeni , niciodata nu va castiga in veci vreo batalie politica cruciala cum este cea care se desfasoara acum in Romania. Treziti-va pina nu pierdeti defintiv trenul sperantei a 20 de milioane de romani din interiorul tarii si al altor milioane din afara care asteapta cu sufletul la gura inlocuirea regimului mafiot al lui Traian Basescu & CO . Cand oameni alesi sa conduca trupele la razboi declara cu nonsalanta :“Nu e miza vieţii mele să câştig “, eu ce sa mai sper sau ce sa inteleg?. Un astfel de general demobilizeaza si duce trupele catre pierzanie D-le Antonescu, si ar fi un mare pacat. Avand in maini sansa iesirii din criza morala maligna in care am fost aruncati o lasam sa ni se scurga printre degete , acceptand cu zambetul pe buze sa ne judece istoria si copii nostrii, poate chiar generatiile care vor veni.