Traian Ungureanu, agent acoperit

Traian Ungureanu : Tratatul de la Lisabona e continuarea istorica a cadrului constitutional european. Exista nu unul ci mai multe partide si grupuri anti-Lisabona. Exemplu:Libertas. Nu s-a dovedit ca biometria si implantul de chipuri fac rau persoanei umane, desi, uneori, infierbinta serios imaginatia.

Traian Ungureanu: Nationalismul e o ideologie catastrofala. Palmaresul ei european e clar. Identitatea nationala si patriotismul sint cu totul si cu totul altceva.

Se aud din ce in ce mai multe voci care ridica voalul de pa fata nevzuta a trecutului intunecat al lui Traian Radu Ungureanu. Fuga sa in occident in perioada in care excursiile in Bulgaria erau un moft, jurnalistul Vietii Studentesti care inchina osanale regimului comunist a reusit sa penetreze Cortina de Fier cu sprijinul tacit al servicilor secrete , reusind cu succes sa se infiltreze in sectia romana a BBC. Dupa revolutie , Ungureanu a reusit sa mai activeze nestingherit inca trei ani . In 1993 , documente provenite din arhivele fostei securitati , intrate in posesia MI5 , au determinat demiterea acestuia pe motiv de "incompetenta".

Mercenarii de presa

Nu este nimic mai daunator liberei circulatii a informatiilor decat stirea otravita. Cu alte cuvinte, atunci cand un reporter relateaza un anumit fapt, el o poate face ca un observator oarecare, asa cum este si normal, ori in calitate de avocat al unuia sau altuia dintre protagonistii luptei politice. Din aceasta perspectiva, sunt doua categorii de ziaristi. Primii nu reusesc sa fie suficient de obiectivi – pana la urma nu exista obiectivitate – si filtreaza, intr-o masura mai mare, in mod subiectiv, informatia pe care o transmite cititorului. A doua categorie, insa, este alcatuita din acei angajati in presa carora nu le mai putem spune jurnalisti. Pentru ca, desi primesc o remuneratie de la o redactie, ei sunt angajati, fie financiar, fie in schimbul altor interese, ai unor oameni politici. Daca au fost vreodata ziaristi, acum nu mai sunt, ei transformandu-se in simple cartite.

Unul dintre cele mai elocvente cazuri de acest tip este cel al lui Traian Ungureanu. Un personaj extrem de dubios, inca de la debuturile sale in presa, la revistele Viata Studenteasca si Amfiteatru. In mod straniu, Traian Ungureanu a fost printre putinii membri ai respectivei redactii, care a cazut in picioare dupa cutremurul generat de publicarea unor versuri incendiare ale poetei Ana Blandiana, care au reprezentat cel mai puternic atac al momentului impotriva sistemului. In scurt timp, redactia, tratata, citez, ca un “cuib de vipere”, a fost pulverizata, reporterii trezindu-se in situatii profesionale dintre cele mai ciudate, toti, cu doua – trei exceptii, fiind practic retrogradati ori scosi pe linie moarta. Mai mult decat atat, intr-o perioada in care, dupa cum astazi se stie cu precizie, BBC World Service, cu sediul la Londra, a fost puternic infiltrat de securitatile statelor membre ale Tratatului de la Varsovia, Traian Ungureanu ajunge, pe o cale la fel de intortocheata ca si a altor agenti ai serviciul secret de la Bucuresti, membru al sectiei romane. De unde este “plecat”, aparent in urma unor derapaje financiare, in realitate ca o consecinta a revelatiilor pe care conducerea BBC le-a avut asupra adevaratei indentitati ale lui Traian Razvan Ungureanu.

Revenit in Romania, dupa cateva bajbaieli, se angajeaza in presa si, sub aparenta obiectivitatii, devine un avocat infocat al lui Traian Basescu. Fiecare articol semnat de el a fost pledoarie infocata in favoarea lui Basescu si un atac, la fel de infocat, indreptat impotriva adversarilor acestuia. Si asta s-a intamplat sistematic, indiferent de subiectul tratat.

Pana cand? Pana cand Traian Ungureanu a fost silit sa se autodemaste. Pentru ca a parasit obscuritatea unui ziarist care, de fapt, nu mai lucra pentru redactia pe care o reprezenta, ci, pur si simplu, in slujba unui om politic si a unui grup de interese, alegand sa se “oficializeze”. Adica, sa-si primeasca simbria politica. Aceasta reprezinta, cu toate sporurile practicate la Bruxelles, circa 15 mii de euro lunar. Un venit deloc neglijabil, daca il comparam cu cel obtinut, in general, de colegii domniei sale. Asa a ajuns Traian Razvan Ungureanu, parlamentar al Uniunii Europene, pe listele PD-L. Cum? Ca plata pentru felul in care a schimonosit informatia de presa in favoarea lui Traian Basescu. In mod deliberat. In schimbul unor avantaje. Nu din simpla simpatie pentru respectivul politician. Cazul lui TRU este ilustrativ pentru fenomenul mercenariatului de presa la romani.

Sorin Rosca Stanescu