Alternativa Dreptei - Varianta PNTCD

Spuneam cu ceva timp in urma ca PDL a inceput sa coboare pe tobogan, coborare care este, dupa parerea mea, ireversibila. Mai spuneam ca sunt trei alternative pentru electoratul de dreapta. Fiecare are argumente pro si contra, puncte forte si puncte slabe. Prima dintre alternativele analizatea fost PNL. Astazi vom vorbi de a doua alternativa: un PNTCD renascut si refacut din temelii.

Argumente PRO:

1. Includerea moralei in doctrina partidului

PNTCD a fost dintotdeauna partidul care a privit politica nu doar in sensul strict al definitiei (modalitatea prin care un grup se organizeaza in vederea cuceririi puterii politice pentru realizarea unor obiective de grup). Doctrina PNTCD a fost profund unificatoare, aderarea la miscarea democratiei crestine europene venind ca o actualizare naturala a doctrinei national-taraniste interbelice.

Nu in mod intamplator, la inceputul anilor ‘90, intr-un climat cu profunde carente morale, societatea civila s-a apropiat instinctiv de PNTCD. Structura civico-politica numita CDRomania (avand ca piloni PNTCD si Alianta Civica) a reusit sa zdruncine un regim politic ce parea indestructibil (regimul Iliescu).

2. Istorie incarcata

PNTCD are in spate o istorie plina de jertfe si sacrificii, unica in multe privinte. E o mostenire pretioasa, pe care se poate reconstrui (desi, paradoxal – dar asta voi detalia la argumentele contra – acesta este si un element de vulnerabilitate).

3. Un brand puternic si atractiv

PNTCD este un brand al rezistentei politice, in situatii extreme. In pofida unei oarecare degradari in ultimii ani, brandul ramane, alaturi de istorie, unul din pilonii pe care se poate reconstrui o structura politica solida.

4. Un “nucleu dur” stabil

“Nucleu dur” al PNTCD (intre 1,5-2% din electorat) este probabil cel mai stabil, din tot spectrul politic. Sunt cei care doar in PNTCD se simt “acasa” si care nu au absolut nici o apetenta de a pleca la alt partid. Sunt cei care au tinut partidul in viata in ultimii 10 ani.

5. Apartenenta la o mare familie politica europeana

Familia politica populara / crestin-democrata europeana este cea mai influenta la nivel european. In pofida unor performante electorale mediocre in ultimii 10 ani, sprijinul popularilor europeni pentru PNTCD a ramas intact.

6. Doctrina unificatoare

Doctrina crestin-democrata europeana (avand in centru crestin-democratia germana) este probabil cea care raspunde cel mai bine culturii europene, imbinand liberalismul economic cu solidaritatea bazata pe principiul subsidiaritatii, evitand astfel desantatul populism al stangii social-democrate.

Argumente CONTRA:

1. Preluarea integrala a mostenirii CDR / guvernarea 1996-2000

Inca de dinainte de 1996, PNTCD a fost partidul care a afirmat ca isi va asuma integral rezultatele guvernarii. Desi guvernarea 1996-2000 a fost una de coalitie, doar PNTCD si-a asumat-o integral si pana la capat. Departe de a fi o guvernare eficienta, guvernarea 1996-2000 nu a fost nici pe departe atat de dezastruoasa pe cat a fost prezentata. In fapt, guvernarea a fost considerata un esec nu din cauza rezultatelor in sine, cat mai ales prin comparatie cu niste asteptari extrem de inalte. La cativa ani dupa acea guvernare, cand elementele emotionale s-au estompat, e mai rezonabil sa constatam ca asteptarile au fost aproape nerealiste si ca, indiferent de rezultatele concrete ale guvernarii, am fi avut acelasi puternic sentiment de dezamagire.

2. Absenta liderilor politici emblematici

PNTCD a avut dintotdeauna lideri emblematici (Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Ratiu). In comparatie cu acestia, liderii ultimilor ani (Milut, Pavelescu, chiar Ciuhandu) par mediocri. In fapt, in ultimii 10 ani PNTCD a avut doar doi lideri care puteau atinge anvergura predecesorilor lor: Andrei Marga (in prezent membru PNL) si Vasile Lupu.

3. Lipsa structurilor la nivel national

La ultimele alegeri locale, PNTCD a depus liste in aproximativ 17% din localitati, ceea ce inseamna ca sunt zone intregi in care partidul nu este prezent. De altfel, aceasta lipsa a structurilor comparabila cu cea a PSD a fost o problema dintotdeauna, chiar si atunci cand PNTCD era principalul partid al guvernarii.

4. Masinarie electorala nerodata

E legata de (in)existenta structurilor locale. PNTCD nu poate duce o lupta electorala de la egal la egal cu masinariile PSD si PDL. Chiar in perioada de pana in 1996, efortul electoral a fost partajat in principal intre PNTCD si Alianta Civica.

5. Practica guvernarii

In primele luni ale guvernarii 1996-2000, senzatia omniprezenta a fost ca ministrii PNTCD isi gaseau cu greutate parghiile de actiune in cadrul propriilor ministere. Experienta dobandita in acea perioada a fost pur si simplu risipita in ultimii ani, din cauza absentei in posturile de decizie. Practic, PNTCD ar fi astazi incapabil de a oferi mai mult decat cateva persoane capabile sa se adapteze rapid la practicile guvernarii.

6. Lipsa de unitate

Chiar in conditiile unei prezente electorale marginale, exista in PNTCD 2 fractiuni (sa le numim generic, fara a intra in detalii, gruparea Aurelian Pavelescu si gruparea Radu Sirbu) care nu reusesc sa gaseasca punctele comune. Fara concilierea acestei divizari, va fi imposibil ca PNTCD sa porneasca pe drumul reconstructiei si al unei eventuale reveniri in prim planul vietii politice. De aici trebuie pornit.

7. Istorie incarcata

Tocmai istoria fabuloasa face ca prezentul sa para insignifiant si nedemn. PNTCD trebuie sa concilieze adularea istoriei cu noile provocari ale prezentului si viitorului. Prea des PNTCD a dat senzatia ca traieste excesiv in trecut si nu reuseste sa se reinventeze pentru a raspunde cerintelor prezentului. PNTCD pare orientat excesiv spre trecut. Ori trecutul, indiferent cat de fascinant este pentru proprii membri, nu are aceeasi semnificatie pentru restul electoratului.

8. Lipsa de vizibilitate implicata de statutul de partid neparlamentar

PNTCD are o prezenta aproape inexistenta in media, cu exceptia unor prezente punctuale ale unora din liderii partidului.

9. Prea mult idealism, prea putin pragmatism

Toate guvernarile PNTCD, de-a lungul istoriei, au suferit de lipsa de pragmatism. Acest lucru a fost agravat de momentele in care PNTCD a ajuns la guvernare, momente critice fara exceptie (anii ‘30, 1946, 1996).

Concluzii despre PNTCD-alternativa la PDL

Revenirea PNTCD in prim planul vietii politice, ca principal partid de dreapta pare o perspectiva indepartata si cu sanse aproape nule de a se realiza. Partidul a fost coplesit de imaginea guvernarii 1996-2000 si nu si-a revenit dupa ratarea intrarii in parlament la alegerile din anul 2000. O parte din membrii PNTCD din acea perioada au plecat la alte partide, dar imensa majoritate s-a dat pur si simplu la o parte. PNTCD nu a fost un partid de mercenari sau de traseisti politici.

Revenirea si reconstructia PNTCD tin de doua grupe de factori.

A. Factori interni partidului

A.1. PNTCD, prin putinele structuri care au supravietuit, trebuie sa se reinventeze. PNTCD trebuie sa lase istoriei locul care i se cuvine si sa inceapa sa traiasca in prezent. Romania anului 2010 este diferita in multe privinte de Romania anului 2000 (cu atat mai mult de Romania interbelica sau cea a anilor ‘90).

A.2. Pentru a supravietui, PNTCD este obligat sa invete o lectie simpla: exista viata politica si in afara parlamentului sau a majoritatii intr-un consiliu judetean sau local. Exista viata politica chiar si atunci cand iei 2% in alegeri. Politica inseamna construirea unui viitor, lucru care se poate realiza nu doar prin actiuni politice (in structuri ale statului roman), ci si prin actiuni civice sau specifice organizatilor nepartinice. PNTCD trebuie sa se apropie din nou de societatea civila, care a fost atat de brutal dezamagita de atitudinea si de prestatia politica a partidului intre 1996-2000 (prin indepartarea de Alianta Civica si prin promovarea la nivel local, uneori, a unor oameni de o calitate morala si profesionala indoielnica). Invatarea acestei lectii ar da PNTCD un avantaj enorm fata de tripleta PDL-PSD-PNL (sau, altfel spus, fata de ceea ce numim generic “clasa politica actuala”).

A.3. Pentru a recastiga increderea electoratului la nivel national, PNTCD trebuie sa folosesca puterea exemplului. Asta inseamna ca orice victorie electorala, la un nivel cat de mic, trebuie sa se transforme intr-un model de buna guvernare. Spre exemplu, castigarea unei primarii intr-o comuna cat de mica trebuie sa fie urmata de o administrare locala care sa incurajeze meritocratia, moralitatea, transparenta, promovarea valorilor si eliminarea arbitrariului.

A.4. In sfarsit, tocmai lipsa structurilor locale trebuie sa se transforme in avantajul PNTCD. In lipsa clientelei politice, PNTCD trebuie sa promoveze cei mai competenti oameni disponibli, indiferent de apartenenta lor politica sau de neimplicarea lor in politica.

A.5. Ca o consecinta a punctului A.2., PNTCD trebuie sa isi multiplice actiunile politice in afara structurilor statului. PNTCD trebuie sa preia – in cel mai general sens al cuvantului – educarea poporului, fara a astepta o rasplata electorala.

A.6. In sfarsit, PNTCD trebuie sa isi pregateasca proprii membri pentru o eventuala exercitare a functiilor publice. Chiar daca perspectiva pare (si foarte probabil este) foarte indepartata, PNTCD trebuie sa se pregateasca ca si cum maine ar fi la guvernare. Nu mai este loc de amatorism.

Multe ar mai fi de adaugat la acesti factori interni. Inainte de a indrazni macar sa ceara guvernarea, PNTCD trebuie sa se schimbe in interior, pentru a fi pregatit sa o primeasca. Daca PNTCD nu se restructureaza in interior din temelii, nici macar nu va fi perceput ca o alternativa. Va continua sa fie partidul “nucleului dur”, cu 1,5% la alegeri, cu victorii electorale punctuale, dar fara anvergura nationala.

B. Factori externi partidului

PNTCD are o singura, dar enorma problema in raporturile cu electoratul de dreapta: i-a dezamagit crunt in perioada 1996-2000. Nu conteaza ca asteptarile electoratului de dreapta au fost nerealiste (in definitiv, clientul are intotdeauna dreptate). In buna masura, vina este chiar a PNTCD, pentru ca a alimentat permanent aceste asteptari, uneori in moduri de-a dreptul stupide si/sau gratuite (va mai amintiti de Contractul cu Romania?). Moral, PNTCD are o parte din vina pentru exodul masiv al romanilor in strainatate, dezamagiti de lipsa de perspective din tara.

Pentru a ramane obiectivi pana la capat si a privi si partea plina a paharului, trebuie spus ca guvernarea nu a fost in sine atat de dezastruoasa. Pe de o parte, guvernul Vacaroiu a lasat o tara in pragul falimentului, cu imaginea mineriadelor ca brand de tara. Pe de alta parte, guvernele Ciorbea, Radu Vasile, Isarescu au devenit (cu toate poticnelele, erorile si neimplinirile de zi cu zi) mai performante de la un an la altul. In final, guvernul Isarescu a pus Romania pe un fagas care a constituit inceputul a 10 ani de crestere. Pe plan extern, Romania a virat definitiv spre structurile euro-atlantice, rupandu-se definitiv de trecutul comunist, pentru a deveni, dupa cativa ani, un membru al comunitatii europene.

La acest moment, electoratul de dreapta nu este pregatit sa priveasca PNTCD ca pe vectorul sau politic. Dar, asa cum PNTCD trebuie sa isi vindece propriile rani interne, in acelasi mod, chiar electoratul de dreapta are propriile rani nevindecate. Electoratul de dreapta a cautat si a ales in ultimii 10 ani pseudo-partide de dreapta (PDL e cel mai vizibil exemplu). Electoratul de dreapta si-a pierdut credinta ca se poate face politica in spiritul moralei si nu prin ignorarea ei, in detrimentul unei abordari utilitariste. Pana cand electoratul de dreapta nu se va impaca cu el insusi, optiunea PNTCD nu va exista pentru el. In momentul in care electoratul de dreapta se va impaca cu el insusi, va fi pregatit (sau nu) sa priveasca PNTCD ca pe o solutie in a-i acorda increderea sa. Cum la fel de posibil este ca electoratul de dreapta sa considere PNTCD un capitol definitiv inchis – asta doar viitorul ne-o poate arata.

Claudiu Minea