Mihai Razvan Ungureanu a blocat negocierea cu Moscova Andrei Badin relateaza despre dezvaluirile facute de fostul ambasador al Romaniei la Moscova, Dumitru Prunariu ,fostul celebru cosmonaut, intr-o declaratie pentru Amos News.Dumitru Prunariu, s-a decis sa vorbeasca deschis despre problema Tezaurului, in contextul in care Mihai Razvan Ungureanu, in calitatea lui de fost Ministru de Externe, i-a interzis, in prima saptamina din mai 2005, "sa se mai ocupe de problema restituirii Tezaurului". Decizia lui Ungureanu a survenit exact la citeva zile dupa ce Ministerul Dezvoltarii Economice si Comertului din Federatia Rusa, prin intermediul Institutului de Relatii Economice Externe (VNIIVS) din Moscova, confirmase OFICIAL, deschiderea unui canal de comunicare cu autoritatile romanesti, emitind adresa nr. 71-8 catre Ambasada Romaniei de la Moscova.Declaratia lui Prunariu despre candidatul propus de presedinte pentru sefia Serviciului de Informatii Externe (SIE)
Aceasta este concluzia unui material aparut in revista New York Magazin si care prezinta pe larg dedesubturile negocierilor privind restituirea de catre Moscova a Tezaurului Romanesc la Moscova. O poveste cu parfum de spionaj si de sabotare a intereselor Romaniei. Textul integral in continuare:
Problema Tezaurului Regatului României de la Moscova a constituit mereu opermanență - fie ocultă, fie evidentă - a relațiilor româno-ruse în ultimele nouă decenii.Bibliografia problemei este abundentă. Dar, ceea ce se întâmplă după anul 1994 înRomânia, legat de Tezaur, depășește orice imaginație în gestionarea defectuoasă a unei probleme inter-state, cu conotații politice profunde.*Fascinanta poveste a Tezaurului se apropie de sfârșit și se pare că în anulacesta se vor găsi soluții pentru retrocedarea lui. Articolele care urmează vor lămuri motivele pentru care rușii se străduiesc să ne bage pe gât ceea ce ne aparține, dar și motivele pentru care partea română refuză cu obstinație să primească aurul românilor.Al acelor români care l-au depus la Banca Națională a României până în anul 1916.*Este foarte greu pentru serviciile de propagandă ale instituțiilor românești săînțeleagă faptul că, pentru partea rusă, Tezaurul este o problemă strict privată, șansele rezolvării oficiale fiind nule. Prezentul dosar este un bulgăre devenit avalanșă, și el va atinge numeroase persoane politice de la vârf, fiind un dosar în care nu fotografiile, ci facsimilele vorbesc.De ce este “privat” dosarul Tezaurului?Pentru că, la data deciziei de a trimite Tezaurul la Moscova, în 1916, BancaNațională a României era un organism privat. Pe de altă parte, instituția prezidențială a Federației Ruse a declarat de nenumărate ori că nu recunoaște oficial nicio problemă anterioară lunii noiembrie 1917, perioada revoluției bolșevice și a constituirii URSS.Important de reținut de la început este faptul că, la nivelul anului 1916, Banca Națională a României era o simplă bancă particulară, care pornise la drum cu un capital de 30 de milioane de lei, din care 10 milioane capital de stat. La 16 decembrie 1900, statul s-a retras din asociația formată cu BNR. Drepturile guvernului treceau asupra acționarilor,iar BNR primea prelungirea dreptului de privilegiu asupra emisiunii monetare până la 31 decembrie 1920, drept prelungit apoi până la 31 decembrie 1930. In protocolul încheiatpe 14 și 27 decembrie 1916, între reprezentații BNR și cei ai Guvernului Imperial Rus- care reprezintă baza înțelegerii dintre cele două părți privind predarea Tezaurului -se specifică, încă din prima frază, că “Tezaurul ... reprezintă proprietatea privată a BNR”,iar la sfârșitul Protocolului, Ministrul de Finanțe al acelei perioade, Victor Antonescu, certifica faptul că “Tezaurul constituie proprietatea privată a Băncii Naționale.” În afaraacestui “Protocol”, nu mai există niciun alt act, oficial sau neoficial, care să facă referire la predarea Tezaurului către ruși. Așa se face că trimiterea Tezaurului BNR la Moscova în 1916 a fost o afacere exclusiv privată între BNR și Casa Imperială Rusă. Tot ca o afacere privată o privește și actualul guvern al Federației Ruse, făcând presiuni pentru rezolvarea ei în același mod. Respectiv, Kremlinul a autorizat Institutul de Cercetări Stiințifice pentruRelații Economice Externe din Rusia (VNIIVS) să negocieze în calitate privată problema retrocedării către România a “componentei de metale prețioase din proiectul E-03/233”, cum se numește Tezaurul în Rusia, conform nomenclatorului părții ruse.Pentru Rusia de azi, “problema nu există”În același timp, Kremlinul a comunicat că, în virtutea faptului că nimic nu poatefi discutat oficial, a împuternicit firma româno-olandeză “Profact” să întreprindă toatedemersurile necesare punerii cap la cap a Institutului rus acreditat și a Băncii Naționale a României. Pentru că rușii nu văd alt beneficiar român (Guvern, Președinție, Externe etc.) decât BNR, instituția privată care a înstrăinat Tezaurul în anul 1916. În luna aprilie 2005, Eugen Anca, reprezentantul firmei “Profact”, a primit setul de documente de împuternicire din partea Institutului de Cercetări {tiințifice pentru Relații EconomiceExterne (VNIIVS), Institut anexă al Kremlinului. Totodată, s-au livrat și 12 monede de aur din tezaur, “ca o confirmare a seriozității tranzacției. Este DARUL (subliniat în document - n.n.) CIBDICC-VNIIVS către Națiunea Română și către Banca Națională a României”.Documentul continuă fără echivoc: “Proiectul No: D-02/122 (devenit ulterior, E-03/233 - n.n.) a fost și este continuat și procesat de către autoritățile competente ruse la cel mai înalt nivel. Orice încercare de schimbare sau de modificare a acestui proiect va fi imposibilă. Ministerul Afacerilor Externe al Federației Ruse, precum și Ambasada Rusiei la București sau Camera de Comerț a Rusiei, dar nici o altă instituție federală rusă de orice nivel NU sunt autorizate de către Președinția Rusiei și de Guvernul Rus să participe în nici un fel la acest proiect sau altele similare, poziția oficială a Rusiei fiind următoarea:“PENTRU FEDERATIA RUSA, PROBLEMA NUMITA TEZAURUL ROMÂNIEI, NU EXISTA”.Cine negociază problema Tezaurului?Kremlinul a desemnat, începând cu anul 1994, ca instituție însărcinată curezolvarea dosarului românesc al Tezaurului, Institutul VNIIVS - Institutul de Cercetări Stiințifice pentru Relații Economice Externe. Acesta este un institut conex Kremlinului,condus de Anatoli Sokolov, soluționează probleme litigioase și aflate în contencios cu terțe țări, precum și orice probleme de datorii neonorate față de Rusia sau ale Rusiei față de alte state. De exemplu, o problemă similară cu retrocedarea Tezaurului României are Rusia cu Japonia, unde a fost depusă o cantitate de aur de cel puțin șase ori mai mare, în perioada interbelică, retrocedare pe care Japonia o va efectua în cazul rezolvării pozitive a problemei românești. În acel caz, Rusia joacă la negocieri și cele patru insuledin arhipeleagul Kurile, pe care Japonia le pretinde printr-un accentuat orgoliu național.Deci, totul este negociere și, din partea română, BNR reprezintă pentru ruși singurulinterlocutor avizat. Banca nu a confirmat, însă, nici până astăzi, acest statut, rolul de intermediar jucându-l în continuare firma româno-olandeză condusă de Eugen Anca.Banca acuză și pretenția de comisioane ale “diverșilor interpuși”.Eugen Anca are mai multe cărți în mânăPe de altă parte, Eugen Anca neagă faptul că ar fi cerut vreodată comision dinacțiunea de returnare a Tezaurului, susținând că “am făcut 17 adrese către BNR în ultimii ani și nu am primit până astăzi nici un răspuns concret”. El adaugă: “La una din dăți, conducerea BNR ceruse să vină special la București reprezentantul Institutului de la Moscova (VNIIVS), iar eu am anunțat că vine chiar președintele Institutului, Iuri Alexeevici Erșov. Ei bine, românii nu i-au acordat viza de intrare, pe motiv că ar fi cerut azil în țara noastră! Or, domnul Erșov este până astăzi președintele Institutului de la Moscova din cadrul Kremlinului, dar este și șeful delegației ruse la Charta Europeană a Energiei,unde conduce negocierile Rusia - UE. La 79 de ani ce fel de "azil politic" să ceară în România? Evenimentul s-a petrecut în luna mai 2007. M-am dus la MAE pentru explicații și domnul ministru Adrian Cioroianu, cooperant, a făcut investigațiile necesare și a aflat că Ambasada de la Moscova "l-a confundat" pe "pretendentul rus de viză" cu un alt Erșov doritor de azil politic în România.” Ridicol!BNR vrea numai discuții oficialeAdrian Vasilescu, consilier al Guvernatorului BNR, ne-a declarat, legat deaceastă problemă: “Într-adevăr, Băncii Centrale a României i s-a făcut propunerea de a intra în discuții și în negocieri, însă pe cale privată, pentru redobândirea aurului de la Moscova. Au venit persoane care au prezentat documente incerte și reprezentări incerte.Banca Națională nu și-a permis să intre într-un dialog paralel atâta vreme cât, pe cale oficială, există o Comisie româno-rusă care discută, analizează și, probabil, că va veni un moment în care va fi luată o decizie. Banca Națională nu are niciun drept să se angajeze pe o cale paralelă, să dubleze Comisia sau chiar mai mult, să încurce Comisia.Banca Națională are o experiență foarte bogată în propuneri de acest fel, complicate,nebuloase, spinoase și dubioase. Au fost primite aici zeci și zeci de propuneri, din 1990 încoace, multe venite prin Parlamentul României, pe reprezentanța unor societăți sau cluburi. Toți voiau să ne dea un împrumut de 10 miliarde de dolari! Or, Banca Națională știe foarte bine cât de greu se montează undeva, în lumea aceasta, un împrumut de zece miliarde care să poată fie acordat dintr-o dată. {i, mai ales, cât de greu este să montezi pe urmă un fond de zece miliarde, pe care să îl dai, ca rambursare, după un număr de ani. Interesant este faptul că toți cereau de la Banca Națională o hârtie oficială prin care să se ateste că ei au fost autorizați de Banca Națională să aducă acest împrumut.Bineînțeles că Banca Națională n-a făcut niciodată eroarea cardinală de a intra într-o asemenea poveste. Dar, dacă ar fi făcut-o, și o asemenea hârtie ar fi ajuns la un for internațional cu care avem relații, la Banca Mondială, FMI sau BERD, România ar fi fost pe veci discreditată.”Comisia mixtă, o “Fata Morgana”Comisia mixtă româno-rusă pentru studierea problemei Tezaurului românescs-a întrunit prima dată la București la 19-21 octombrie 2004. Coordonarea “bicefală”este asigurată de profesorul Ioan Scurtu și de academicianul Alexander Ciubarian,după fiecare ședință urmând redactarea de protocoale către forurile superioare. Au mai avut două loc întâlniri în 4-6 aprilie 2006 la București și în octombrie 2006 la Moscova și, de atunci, Comisia nu s-a mai întrunit. Președintele părții române, profesorul universitar Ioan Scurtu, ne-a declarat, la începutul acestui an, că: “Anul trecut, Comisia nu s-a putut întruni pentru că președintele părții ruse, domnul Alexander Ciubarian, a fost bolnav.Avem promisiunea unei convocări în această primăvară la București, sper să fie înainte de summit-ul NATO, pentru că ar fi de foarte mare interes o veste bună anunțată aici depreședintele Putin.” Așa spera el, saracu’ domn Scurtu, care nu știe mai nimic în privința intențiilor rușilor. Niciodată nu a fost vorba ca fostul președinte Putin să anunțe “o veste bună” în acest proiect privat, în care nici măcar Putin nu are voie să se amestece!“Nu înțeleg, nicicum, autoritățile române”Deputatul Marius Iriza a făcut demersuri intense, pornind de la interpelăriparlamentare, ca să înțeleagă resorturile motivelor părții române de a refuza să discute cu rușii problema Tezaurului. Interpelarea “De ce nu vrem Tezaurul României acasă? Cine are interesul să nu se aducă de la Moscova?”, din 25 octombrie 2006, a declanșat un dialog între surzi, cu tablouri pentru orbi - dosare întregi cu documente. Premierul Tăriceanu răspunde deputatului Iriza după șase luni (Doc. 511913/13.04.2007) spunând că “din datele de care dispunem, rezultă că un Institut cu această denumire nu mai există la Moscova”. În paralel, Marius Iriza se adresase direct institutului moscovit cerând certificarea existenței (Camera Deputaților, Nr. 134/29.08. 2006). Acesta i-a răspuns, la 15septembrie 2006, prin S.V. Osipov, locțiitorul directorului: “În ceea ce privește VNIIVS,Guvernul Federației Ruse prin ordonanța Nr. 483-6 din 10 aprilie 2006 a adoptat deciziade a reorganiza instituția federală (...) prin alipirea Institutului la Universitate, în calitatede departament structural al acesteia. Problema lichidării VNIIVS nu s-a pus niciodată și nu au avut loc modificări în caracterul activității acestei instituți” (ordonanța este semnatăde premierul M. Fradkov). La data de 14 noiembrie 2006, Institutul VNIIVS din Moscova, prin directorul adjunct, S.V. Osipov, anunță “pe toți cei interesați” că, după ordonanță,“proiectele financiare și de investiții ale VNIIVS, în conformitate cu programele de dezvoltare economică a Federației Ruse, între care și proiectul E-03/233 (componenta de metale prețioase a Tezaurului României - n.n.), se transmit, pentru executare, la Institutul pentru Relații Economice Externe și Investiții (IEERI), aflat în subordonarea și coordonarea departamentului de management al afacerilor Președinției din Federația Rusă.” Deputatul Marius Iriza ne spune însă că, “prin prisma documentelor acumulate, am înțeles perfect poziția părții ruse, dar nu înțeleg, nicicum, autoritățile române!”Dumitru Prunariu, retras subit de la postFostul ambasador al României la Moscova, Dumitru Prunariu, a avut un mandatscurt în misiune, în mare parte, datorită dorinței de a urgenta rezolvarea problemeiTezaurului. La 28 aprilie 2005, ambasadorul Prunariu primește din partea Institutului rus VNIIVS notificarea că firma românească Profact a fost nominalizată pentru intermedierea problemei. Adresa era trimisă ambasadorului prin consilierul Liviu Adrian Niță, rezidentul SIE la acea oră la Moscova: “Centrul VNIIVS și ministerul Dezvoltării Economice și Comerțului din Federația Rusă își exprimă respectul lor și au onoarea să vă informeze despre faptul că noi am eliberat firmei românești SC Profact SRL București invitația cuconfirmarea participării la tratativele privind proiectul nr. D-02/122 (azi, E-03/233 - n.n.) Tezaurul e component al proprietății Regatului România în Federația Rusă. Participarea în procesul tratativelor a reprezentantului oficial al României este considerată oportună. Vă rugăm să informați organele corespunzătoare.” Semnează: directorul Institutului,A.I. Sokolov.La scurt timp după implicare, la ordinul ministrului Mihai Răzvan Ungureanu,Dumitru Prunariu va trebui să abandoneze orice fel de demers: “Total surprinzător și de neînțeles pentru mine, am primit ordin scris de la MAE (în aprilie 2005 - n.n.) trimis de d-l Leuștean, în numele lui Mihai Răzvan Ungureanu, să nu mai abordez, în niciun fel și sub nici o formă, problema Tezaurului! Au mai fost și alte aspecte legate de coordonarea politicii noastre (...), președintele fiind dezinformat asupra lor, cu consecințe ulterioare...”(Amos News, noiembrie 2007). Vedem cum presiunile MAE asupra ambasadorului au fost mari și l-au costat retragerea de la post.Prunariu: “Nu știu dacă BNR ar prelua Tezaurul”!Fostul ambasador ne-a declarat: “Administrația rusă a reiterat, în mai multerânduri, că ea nu este moștenitoarea problemelor acumulate de Rusia țaristă. Nici URSS,nici Federația Rusă actuală nu-și asumă răspunderea pentru perioada anterioară lunii noiembrie 1917. Ei clasează astfel problema Tezaurului României în perioada țaristă.Astfel, astăzi, Federația Rusă nu își asumă oficial problema Tezaurului, dar dorește s-o rezolve. Din diverse motive, politice, internaționale sau din anumite condiționări de relații cu terțe țări, rușii nu mai urmăresc probleme de imagine, din moment ce o clasează în domeniul privat. Practic, l-au rezolvat. Am fost de față la întâlnirea cu președintele Putin, care a spus: ‘nu avem nevoie de acest stoc, trebuie să scăpăm de acest balast istoric’.Când președintele rus spune așa ceva, Comisia mixtă nu are decât rolul să stabileascăevenimentele și faptele, conform documentelor, un adevăr istoric, fără să fixeze o dată de rezolvare. Aceasta revine Kremlinului, care a decis să o rezolve pe cale comercială.Dar cum? Administrația rusă a înființat instituții care să preia aceste probleme, cum e Institutul implicat în rezolvarea situației cu România, normal că Putin, conform statutelor instutuțiilor din care provine el însuși (KGB, azi FSB - n.n.), a nominalizat șefi din aceste structuri, oriunde în lume s-ar fi procedat la fel... Acest institut privat a primit ordinul să ia legătura cu oficialii români, mai exact cu reprezentantul deținătorului inițial al Tezaurului,respectiv, BNR. Prin toate adresele, nenumărate, pe care le-au trimis, rușii n-au cerutaltceva decât să vină reprezentantul oficial al BNR la Institutul rus pentru dialog pe marginea proiectului de retrocedare (Proiectul E-03/233 - n.n.). Ei bine, niciodată un reprezentant al BNR n-a stat de vorbă cu reprezentanți ai acestei instituții ruse!Deci intermedierea firmei româno-olandeze condusă de Eugen Anca trebuia doar să-iaducă față în față, după aceea degajează terenul...Sarcina lor se termina, soluțiile urmau a fi puse în aplicare doar de institutul rus și de BNR. Rușii au făcut și efortul de constituire a Băncii Fortuna la București, (în 1995 - n.n.) dar românii au suspendat activitatea acesteia, probabil or fi garantat ceva prin bancă, nu am cunoștință de ceanume s-a întâmplat, dar linia aceasta s-a blocat, probabil prin evenimente girate de un Iliescu, Talpeș sau alții. Din acea perioadă nu mi-au venit elemente din care să fac o construcție logică... După 2000, rușii au crezut că prin noua conducere PSD vor putea soluționa problema, dar s-a tergiversat din nou. Probabil pentru că s-a înființat Comisia mixtă de istorici după anul 2000, s-au limitat dialogurile pe alte căi crezându-se că astfel se va ajunge la un rezultat. În mod normal, serviciile lor cu serviciile noastre ar fi trebuit să se întâlnească. Părerea mea e că, cel puțin de-o parte s-a jucat complet neloial.De a noastră... Rușii îl cunoșteau bine pe Anca, au avut încredere în el, pentru că toate afacerile derulate până atunci au fost oneste. Au venit la Moscova tot felul de emisari români, cu grade mari de tot, ‘știți, noi reprezentăm România’, dar rușii n-au căzut în capcane. Până la urmă, în cazul Ungariei, la nivel de servicii s-a pregătit tot terenul,s-a convenit asupra actelor finale, de acolo s-au întâlnit cei doi președinți și Putin a spus,‘uite, vă mai fac un cadou’ (o bibliotecă celebră, de la Sarospatak, confiscată în 1944).Oricum, s-a negociat foarte mult, inclusiv pumni pe sub masă între servicii, dar, în final,s-a ajuns la înțelegere și s-a zâmbit în grup, de parcă dintotdeauna așa s-au înțeles. Astae politica, în fond. La noi, toate stau altfel... S-ar putea ca încercările mele de a înțelege,să mă fi costat.... Dar sarcina lui Eugen Anca nu e să aducă aurul în țară, ci să-i pună față în față, la discuții BNR și Institutul de la Moscova, singurii care vor rezolva problema pe linie comercială. Ei discută cu BNR ca instituție privată, nu a statului. E adevărat că BNR apare ca un pilon al statului, dar rușii discută doar cu ea, ca proprietar de drept alTezaurului, ei spun că e treaba internă a BNR cui raportează mai departe. În realitate,dacă acest Tezaur ajunge pe teritoriul României, nu știu dacă BNR l-ar prelua. După cums-a evitat sistematic un contact direct cu partea rusă, contact care ar fi lămurit multelucruri, nu văd ce anume și de ce se întâmplă astfel. Există un mare semn de întrebarela partea română de a rezolva problema, încât te întrebi care e scopul nostru final?Să aducem Tezaurul în țară, sau nu, să rămână totdeauna la ruși, ca motiv de zâzanie?”Ioan Talpeș: “Dacă oficial nu e, nimic nu e!”“Am fost implicat în problema Tezaurului, încă din 1994, în calitate de consilierprezidențial. În toată această perioadă, am fost de părere că, în afara cadrului real oficial,nu putem decât să pierdem. Așa că, am fost tot timpul motivat de faptul că orice intențieneoficială e sortită eșecului. Cum mă justific eu, ca stat, dacă discut pe ascuns problemede interes național?” Pe fond, Ioan Talpeș a refuzat orice comentariu “în această fază șiavând în vedere evoluțiile de acum".Rușii rezolvă litigiile cu pachete economice!VNIIVS - Institutul de Cercetări {tiințifice pentru Relații Economice Externe,afiliat direct Kremlinului - a fost, de la începutul anilor ‘90, instituția abilitată oficial depreședinții Elțîn și, ulterior, de Putin să rezolve diferendul cu România al TezauruluiRegatului, la fel cum a procedat cu alte state, pentru că, în anul 1994, Rusia avea mariprobleme economice, situația internă fiind de criză economică profundă, țara avândnevoie de ajutor efectiv prin afaceri reciproc avantajoase și la scară comercială largă.Astfel, soluționarea problemei Tezaurului a fost însoțită de o listă de oferete economicebenefice pentru ambele părți. Prin Ioan Talpeș, grupul de negociere românesc a respinsacest plan, impunând înființarea unei bănci speciale, banca “Fortuna” (asupra acestuiaspect vom reveni). Oferta de proiecte economice din 1994 a fost listată pe obiective,dar, pentru că românii refuzau sistematic primirea efectivă a Tezaurului, o parte dinproiecte au fost atribuite altor state (Olanda sau Ungaria, de exemplu). Rușii s-au mișcatfoarte dinamic, având reacții concrete la orice temporizare românească. Tot așa aprocedat Kremlinul cu fiecare țară în parte și firmele private din țara unde s-au semnatcontracte de valori mari au beneficiat de dosare de finanțare anexe. În total, până înianuarie 2008 (etapa “Bulgaria”, cu proiectul “South Stream” și centrala nucleară de laBelene), rușii au semnat cu statele cu care aveau același gen de probleme (Germania,Olanda, Franța, Italia, Ungaria, Cehia etc.) contracte de peste 40 de miliarde de Euro.Ungaria a primit la retrocedarea Tezaurului său (februarie 2006) proiecte economice învaloare de 10 miliarde de dolari în 10 dosare pe termen mediu, dar și plătind mai ieftingazul de la Gazprom decât România.Situații similareÎn anii 2003-2004, statul român a avut probleme similare cu Suedia, respectiv odatorie istorică a României către această țară, în valoare de 300 de milioane de dolari.Statul suedez a încredințat problema, spre rezolvare, firmei private suedeze ABB, care aînceput negocierile cu reprezentanții români. După ce detaliile tehnice au fost finalizatepe cale privată, abia apoi s-au parafat înțelegerile la nivel diplomatic și de stat. La fel seîntâmplă și cu subiectul Tezaurului de la Moscova: după negocieri private, reprezentanțiicelor două state vor parafa rezultatele negocierilor private. O altă datorie - de circa 1,2miliarde de dolari - a statului cubanez către România va fi negociată, în scurt timp,via Moscova, tot pe cale privată (statul cubanez a refuzat orice negocieri cu Româniadupă 22 decembrie 1989).Oferta ruseascăAstăzi, oferta rusească arată astfel: proiecte oferite de VNIIVS Moscova pentruagenții economici din România:A. Participarea, cu o cotă de circa 35 %, la formarea unei noi companii, care vaconstrui o nouă rafinărie de petrol la Ekaterinburg (Federația Rusă), proiectată a aveao capacitate de rafinare de până la 6.000.000 tone pe an, plus o cotă de 17 % dinbeneficiile tranzacționării produselor finite ce urmează a se realiza, pe o perioadă de 15ani, valoare de proiect estimat la circa 1,8 miliarde USD / an;B. Participarea, cu o cotă de circa 12 %, la proiectul extinderii rafinăriei dinzona Murcia - Cartagena (Spania), plus o cotă de 50 % din beneficiile tranzacționăriiproduselor finite ce urmează a se realiza, pe o perioadă de 15 ani, valoare de proiect decirca 800.000.000 USD / an;C. Participarea, cu o cotă de circa 35 %, la proiectul extinderii fabricii de GPL(Gaz Petrolier Lichefiat) din Federația Rusă, cu o procesare de 1,5 miliarde mc de gazenaturale, în valoare de 2,3 miliarde USD;D. Participarea, cu o cotă de 45 %, la proiectul de exploatare a minei de aur dinzona Yakutia (Siberia), proiect estimat la o valoare de 1,8 miliarde USD / an;E. Participarea, cu o cotă de 25 % la exploatarea a 19 câmpuri petroliere,în zona de sud a munților Urali, timp de 20 de ani, proiect estimat la o valoare de circa2,8 miliarde USD/an;F. Comanda fermă privind construirea a 60 de platforme petroliere maritimepentru un mare client din China, cu livrarea lor eșalonată, pe o perioadă de timp de 20de ani, valoare de proiect de circa 1,3 miliarde USD;G. Participarea, cu o cotă de 40 % la construirea a două fabrici de ciment,în Sankt Petersburg și Tiumeni, proiecte în valoare de 250 milioane USD;H. Participarea la proiectul de construire a 80 cataramane pentru un client dinChina, proiect în valoare de 1,44 miliarde USD;I. Construcția și exploatarea, în România, a 2-3 depozite subterane de gazenaturale, fiecare având o capacitate de 2 miliarde mc, proiect ce urma să fie realizat cuRomgaz sau Transgaz România;J. Modernizarea centralei energetice de la Vulcănești (Republica Moldova) șivânzarea energiei electrice astfel obținute pe piețele din zona Balcanilor;K. Exportul din România a unui milion decalitri de vin către regiunea Moscovei,pentru 5 ani consecutivi;L. Importul în Federația Rusă de alimente și produse agroalimentare, finanțatdin bugetul federal rus, pentru toate regiunile din Federația Rusă, în limita unui volum de20.000.000 USD / lună, timp de 10 ani.M. Importul în Federația Rusă de furaje concentrate pentru păsări, ovine șibovine, proiect în valoare de 75.000.000 USD / an;N. Construcția unui complex turistic și de recreere în orașul Soci, pe malulMării Negre, proiect în valoare de 500 milioane USD având ca beneficiar AdministrațiaPrezidențială de la Kremlin;O. Contractul de comisionare pentru tranzacțiile de produse petroliere de larafinăria din Ekaterinburg, în valoare de 14 milioane USD pe an, pentru următorii 15 ani.P. Proiectele în domeniul emiterii de instrumente bancare (SKR, PN’s) de cătrebănci din Federația Rusă, în baza valorilor depozitate la Trezoreria Federației Ruse,proiecte în valoare de 500 milioane USD.Ce-i “arde” pe ruși în Japonia?În anul 1921, Rusia Sovietică, fiind în război civil cu “Rusia Albă”, guvernulbolșevic a expatriat aur în cantitate de peste șase ori mai mare decât Tezaurul Rom^niei,în Japonia, singura țară care acceptase un dialog cu Sovietele. Tezaurul a fost depusîn bănci japoneze, dar contractul prevedea - spre deosebire de “cazul românesc” -un uzufruct procentual care are astăzi dimensiuni “astronomice” de ordinul a trilioanede dolari. Japonia pierzând în al Doilea Război Mondial, nu are nici până astăzi încheiat Tratatul de pace cu URSS/Rusia, dar problema aurului a rămas nealterată. Japonia aanunțat că va rambursa Tezaurul după ce Rusia își va fi achitat toate obligațiile cătrecelelalte țări de unde URSS a luat bogății, inclusiv România! La 28 februarie 1996,Rusia s-a angajat, prin documentul de aderare la Consiliul Europei, să rezolve toateproblemele restante, inclusiv cea a “componentei metalice” către BNR. RezolvareaTezaurului rusesc din Japonia se derulează tot pe cale privată.
1 comment :
Oare de ce nu mă miră?
Post a Comment