Dosarul Omar Hayssam si migrenele lui Basescu

Câţiva lideri PSD cu acces la informaţii clasificate au avertizat în mod public că preşedintele Traian Băsescu ar avea “nişte probleme” dacă se desecretizează dosarul Omar Hayssam. Arhiva mai nouă sau mai veche a Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă din MAI conţine, potrivit acestor politicieni, date şi informaţii care să-l pună într-o postură foarte dificilă pe actualul şef al statului.- Radu Tudor in Jurnalul National de azi.

Ovidiu Ohanesian a declarat in urma cu doua saptamani la Antena 3 ca rapirea jurnalistilor romani din Irak a fost o manevra combinata menita sa mascheze traficul de arme în care a fost implicat Omar Hayssam, împreuna cu o serie de romani cu funcţii în institutii strategice ale tarii. Rolul lui Hayssam in telenovela rapirii, este unul principal ca si cel al lui Marie Jean Ionescu . Sorin Miscoci a fost blatuit sa-si tina gura in timp ce Ohanesian a fost lasat sa vorbeasca singur pina la epuizare.

Preiau in intregime articolul lui Radu Tudor pentru ca dezvolta cateva elemente noi care puse cap la cap s-ar putea sa compuna cantecul de lebada al lui Traian Basescu & CO.

Dosarul cu pagini fierbinţi

Evident că nimeni nu poate contesta caracterul electoral în afirmaţiile celor de la PSD. Problema cea mai importantă e însă dacă în gestionarea crizei jurnaliştilor răpiţi şi a dispariţiei din România a “teroristului” Omar Hayssam s-au ascuns fapte grave, ce pot aduce atingere ordinii de drept. Presupuneri s-au făcut foarte multe.

Serviciile secrete, în special SRI şi SIE, au meritul incontestabil de a fi salvat viaţa unor tineri români, jurnalişti, a căror viaţă atârna de un fir de aţă.

Complicaţiile survin însă în jurul numelui Hayssam şi al legăturilor suspecte ale acestuia înainte şi după arestarea şi dispariţia lui din ţară. Jocul politicianist al unor lideri PSD nu mă interesează absolut deloc. Cred că modul în care trafichează nişte informaţii spectaculoase îi descalifică. Dacă sunt bărbaţi, să le pună la dispoziţia Parchetului în ziua în care le dau publicităţii şi să ceară ani grei de puşcărie pentru vinovaţi.
Potrivit tuturor indiciilor la care am avut acces până acum, concluzia mea preliminară este că sirianul Omar Hayssam a avut parte de o eliberare controlată, cu aprobarea celor mai înalte niveluri decizionale în domeniul securităţii naţionale. Fuga lui a fost doar o simulare, bine regizată, pentru opinia publică. Şi pentru a oferi mai apoi oportunitatea preşedintelui României de a-i schimba din funcţii pe şefii serviciilor secrete numiţi de fostul preşedinte Ion Iliescu. Unul singur a fost recuperat, cel care se predase cu totul în ianuarie 2005 la Cotroceni.

De ce spun că plecarea lui Hayssam a fost o eliberare controlată la ordin şi nu un incident grav, aşa cum a fost indusă ideea până azi? Există o informaţie esenţială. Procurorul de caz, cel care se zbătuse zile şi nopţi să-l aresteze şi să-l trimită în judecată pe Omar Hayssam, a pledat în instanţă pentru eliberarea lui. Uluitor comportament al acuzatorului. Procurorul Ciprian Nastasiu, căci despre el este vorba, a făcut un aranjament cu Omar Hayssam. Pentru ca să scape din puşcărie, sirianul a făcut pe dracul în patru. Inculpatul a simulat, prin intermediul unor ajutoare bine plătite, că ar avea o boală foarte grea.

Şi i-a promis lui Nastasiu că îi va livra date şi documente în legătură cu o mare filieră de armament, având ramificaţii spre Orientul Mijlociu. Condiţia? Eliberarea. Pactul dintre acuzat şi procuror a fost făcut cu aprobarea celor mai înalte foruri decizionale. Ciprian Nastasiu nu a făcut şi nici nu putea face de capul său o astfel de înţelegere.

A prezentat totul şefilor ierarhici, până la cel mai înalt. Şi astfel s-a dat verde operaţiunii de eliberare controlată a celui anchetat de terorism. Probabil Nastasiu visa şi el să dea lovitura ca procuror, instrumentând un caz senzaţional de trafic cu armament.

Sau poate alte influenţe, din zone înalte de putere, l-au pus în postura de a accepta decizia aceea ruşinoasă pentru oricare procuror acuzator, de a susţine în instanţă eliberarea inculpatului său, anchetat pentru terorism. Recent, unul dintre acuzaţii în cazul Lockerbie, un libian care zăcea de mult în puşcăriile scoţiene pentru un groaznic atentat, a fost eliberat doar în faza terminală a unei boli, ca să poată muri acasă. În cazul nostru, autorităţile s-au lăsat păcălite de o promisiune suspectă.

Sau îşi doreau cu orice chip să scape de Omar Hayssam, pentru că era depozitarul unor informaţii şi documente incomode pentru mulţi oameni puternici şi influenţi din România?Foarte interesant e faptul că, după eliberarea controlată şi aprobată a teroristului sirian, procurorul Nastasiu a avut zilele numărate în Parchet. Cineva îi pusese gând rău. Întrebarea de atunci (şi acum) a oamenilor sistemului a fost următoarea: despre ce filieră de trafic cu armament a aflat Nastasiu de a devenit brusc indezirabil? Poate procurorul a fost foarte slab profesional şi tot ce a primit de la Hayssam a fost un bluff. Greu însă de crezut că nu s-au verificat, încrucişat, cu serviciile, nişte detalii pentru a confirma indiciile preliminare oferite de sirian, în scopul eliberării.

Până când nu va vorbi Nastasiu, nu vom putea lămuri pe deplin lucrurile. Dacă arhiva DGIPI poate aduce o rază de lumină în sensul acesta, să o facă rapid şi fără mizerii politice.Vinovaţii nu trebuie să aibă nici culoarea roşie, nici portocalie. Ei sunt doar nişte puşcăriabili, care aşteaptă înfriguraţi viitorul.

(Radu Tudor- Jurnalul National)

"Profesorul" lui Hayssam la un pas de inalta tradare