Tradare , impotenta si kaghebism

Adrian Severin(fost ministru de externe in 1997): "Insula Serpilor, virgula, belongs to Ucraine"!

Ucraina si-a negociat statutul in raport cu tara noastra, in 1997, beneficiind insa din partea MAE al Romaniei de un ajutor nesperat. Un episod mai putin cunoscut petrecut inainte de semnarea "Tratatului cu privire la relatiile de buna vecinatate si cooperare dintre Romania si Ucraina", la Constanta, in data de 2 iunie 1997.
Din presa acelor zile fierbinti desprindem cateva aspecte rusinoase si dureroase pentru care MAE si Administratia Constantinescu sunt responsabile:

"In luna mai 1997, la sfarsitul negocierii Tratatului a avut loc operatiunea de colationare a textelor din cele doua limbi ale partenerilor - o operatiune tehnica - iar cutuma este de nerevenire asupra textului negociat deja pana la acel stadiu. La aceasta operatiune participau membri ai celor doua delegatii care se aflau chiar in sediul MAE de la Bucuresti. Diplomatul Aurel Preda, specialist pe spatiul estic, atunci director adjunct al Directiei Tratate, ne-a comunicat detalii ale episodului "finalizarii" acordului conex tratatului. Pe langa Tratat, tema Insulei Serpilor apare in Acordul conex - care face parte componenta din Tratat Ð, dar nu a fost trecut prin Parlament deoarece exista temerea ca ar fi fost contestat de parlamentari. Punctul 3 al Acordului era dedicat expres Insulei Serpilor, tema fiind demilitarizarea stancii plina de radare si antene, care bateau pana la granita nordica a Germaniei, acopereau Italia, nordul Africii, si o parte din Caucaz. Tratatarea temei "demilitarizarii" insulei era superflua la acel moment, cand instalatiile militare se aflau inca in posesia Rusiei. Acordul conex constituia praf in ochi, avand ca scop ascuns, de fapt, recunoasterea granitelor Ucrainei, deci reconfirmarea liniei Kalinin. Mihail Kalinin, presedintele Sovietului Suprem, a fost cel care a decupat Buceagul, Basarabia istorica, operatiune reluata astazi la nivel simbolic pe o harta a Romaniei pusa in circulatie de o organizatie obscura, intitulata "noii golani".Adrian Severin a intrat in camera de la MAE unde se executa colationarea textului Acordului si a spus ca are o propunere, la care Buteiko, seful delegatiei ucrainene, a avut un gest nervos, trantindu-si ochelarii pe masa. Propunerea adresata de ministrul de Externe roman a fost: in randul patru de jos se pune virgula, dupa Insula Serpilor, si se adauga "care apartine Ucrainei". Lui Buteiko nu i-a venit sa creada si s-a adresat in rusa - paftarite pajalusta Ð repetati, va rog!, iar Severin a reiterat fraza, dupa care Buteiko a reluat discutia, in engleza, murmurand - Isle of Serpents, comma, "belongs to Ucraine"! Batranii taranisti au vrut sa voteze contra textului Tratatului, de aceea prevederea legata de Insula Serpilor a fost introdusa in Acordul conex. Dumitru Ceausu, i-a "prelucrat" pe taranisti sustinand ca "Romania, pentru a intra in NATO, trebuie sa priveasca in viitor si sa renunte la trecut". S-a dovedit insa ca a fost o cacealma pretextul cedarilor catre Ucraina in schimbul intrarii Romaniei in NATO la Madrid. Poporul roman insa nu a fost intrebat Ð prin referendum - daca este de acord sa cedeze Insula Serpilor, o parte a teritoriului national romanesc, ucrainenilor. Ceea ce incadreaza manipularile celor din MAE si ale ministrului Adrian Severin la rubrica tradare nationala.
Miza economica

Uniunea Sovietica a conferit insulei, abuziv, o arie de mare teritoriala de 12 mile, micsorand marea teritoriala a Romaniei, in dreptul Sulinei. Distanta dintre Sulina si Insula Serpilor este de 40 de kilometri. Prevederile Conventiei Natiunilor Unite asupra dreptului marii, incheiata la Montego Bay (Jamaica), la 10 decembrie 1982, prevede la art. 121 aliniat 3 ca Insula Serpilor intra la categoria stancilor deoarece nu are conditii naturale de viata. Stancile nu au dreptul decat la o jumatate de mila de platou maritim continental in jurul lor. Eforturile sisifice si pompieristice, pe alocuri ridicole ale Ucrainei, de transformare a stancii in insula au o motivatie economica extrem de importanta. O insula are dreptul la un platou continental de 200 de mile, adica perimetrul de exploatare ar intra practic pe teritoriul Romaniei, ceea ce este o absurditate evidenta. Platoul continental din jurul ei ascunde rezerve de hidrocarburi pentru 300 de ani de exploatare de acum incolo si deja firme importante au cerut Ucrainei dreptul de explorare prin foraj a zonei.

Efecte politice perverse

Are si alte efecte colaterale discutia despre Insula Serpilor si despre delimitarea granitei cu Ucraina deoarece Moldova comunista a lui Voronin trage de maneca Romania, insistand pentru semnarea unui "Tratat" cu Moldova, care urmareste reconfirmarea frontierei vechi romano-sovietice - respectiv o frontiera impusa de Rusia pe baza ultimatumului din 28 iunie 1940. Ocupata militar de armata rusa in august 1944, insula a fost anexata fraudulos de Uniunea Sovietica la 4 februarie 1948, printr-un protocol facut pe genunchi, si predata URSS la 23 mai printr-un simplu proces-verbal la care a asistat Eduard Mezincescu. Procesul-verbal nu a fost ratificat niciodata de Parlamentele Romaniei si URSS. Dupa destramarea URSS, stanca a trecut, ilegitim, in stapanirea Republicii Ucraina, insa - legal - a intrat in teritoriul Ucrainei exclusiv datorita virgulei puse de Adrian Severin, astazi europarlamentar PSD.

Istoria statului juridic al Insulei Serpilor.

În timpul lui Mircea cel Batrân (la sfârsitul domniei sale), puterea domnitorului s-a întins de-a lungul ambelor maluri ale Dunarii, pâna la gurile acesteia si pe coastele Marii Negre, inclusiv Insula Serpilor.

Din unele cronici grecesti situate pe coastele Marii Negre, reiese ca aceasta parte a marii era "lac moldovenesc", Stefan cel Mare stapânind si insula. De foarte multe ori, domnitorul a capturat, în dreptul Insulei Serpilor, vase ce duceau în robie tineri genovezi si avutiile pradate la Caffa.

Nicolae Iorga credea ca aici, la gurile Dunarii, a fost locul unde "judele" Athanaric al gotilor, înfrânt de împaratul Valens (367-389), vine pe o insula pentru a întari, prin juramânt, un nou tratat; "înca o data, Dunarea urma sa fie hotarâta prin granita" (N.Iorga, Istoria Poporului Român, p.86-89).

Momente de referinta privind aceasta perioada de timp le-au constituit Tratatul de la Adrianopol - 1829 si cel de la Paris - 1856. Insula Serpilor este mentionata ca loc de amplasare a unui far.

În urma razboiului Crimeii, Rusia a pierdut Delta Dunarii si partea de sud a Basarabiei. Prin Protocolul din 6 ianuarie 1857, Imperiul Otoman reia în posesia sa Delta Dunarii si Insula Serpilor. Tratatul de la Paris, din 19 iunie 1857 confirma acest fapt. Poarta se obliga sa întretina un far pe Insula Serpilor.

Apoi, în 1877 (razboiul ruso-româno-turc), Rusia impune Imperiului Otoman, prin Tratatul de la San Stefano, ignorând ajutorul hotarâtor al României, ca sa-i fie dat sangeacul Tulcei (districtele Chilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Macin, Babadag, Hârsova, Kunstendje si Medgidia), cât si insulele Deltei si Insula Serpilor. Dar Rusia, neavând intentia de a anexa aceste teritorii, îsi exprima dorinta de a le schimba pe partea din Basarabia, mentionata în tratatul din 1856.

România protesteaza, aratând ca Turcia a înstrainat ilegal gurile Dunarii prin tratatele de la Bucuresti - 1812 si Adrianopol - 1829, care, dupa ce i-au fost restituite prin Pacea din 1856 (Paris), au fost smulse din nou, fara drept, prin Protocolul din 6 ianuarie 1857. Totodata, în protest, se mentioneaza ca Rusia, prin tratatul de la San Stefano, detasa de la Imperiul Otoman, Delta Dunarii, dar nu pentru a o remite României, ci pentru a si-o însusi si, mai apoi, a o schimba contra Basarabiei; "se poate spune, în realitate, ca nu Turcia învinsa este aceea care plateste Imperiului rus cheltuieli de razboi, reprezentate prin Delta Dunarii, ci România" (Correspondance diplomatique nr.614, p.276-284, citata de Romulus Seisanu, "Dobrogea, gurile Dunarii si Delta Dunarii" - p.181-182).

Revenind la anul 1848, problematica pacii cu Imperiul Otoman a fost reluata la congresul de la Berlin. Rusia si Germania au prezentat României doua alternative: era vorba de greaua alternativa, de a refuza retrocedarea celor trei districte din Basarabia, sau de a consimti la acest lucru, primind în schimb o mare compensatie teritoriala si financiara.

Parlamentul României s-a situat, în unanimitate, pe o pozitie hotarâta de a mentine integritatea teritoriala a tarii si de a nu admite nici un fel de înstrainare sub nici o forma si pentru nici o compensatie teritoriala sau financiara.

La Berlin, reprezentantii României au subliniat drepturile noastre asupra Basarabiei, precum si angajamentul luat de Rusia la Livadia (1877), de a respecta "integritatea teritoriala a României". Seful cancelariei imperiale, Gorceakov a raspuns cinic: "Este adevarat ca v-am garantat la Livadia integritatea teritoriala a tarii dumneavoastra, dar ar fi fost absurd, ca aceasta garantie sa fie opozabila si Rusiei".

România a fost silita sa accepte hotarârea Congresului de la Berlin, cedând Rusiei cele trei judete din sudul Basarabiei si acceptând Dobrogea. Singura dreptate facuta României cu acest prilej a fost includerea districtului Mangalia si a Insulei Serpilor la teritoriul Dobrogei (art.45-46 din Tratat).

Ca o concluzie,

neacceptând nici una din cele doua alternative, România a facut ca Europa, si nu Rusia, sa-i recunoasca drepturile sale legitime asupra Dobrogei, lasând generatiilor viitoare, intact, dreptul tarii asupra Basarabiei.

Ion.I.C.Bratianu scria "România n-a voit sa primeasca Dobrogea si Insula Serpilor de la Rusia drept compensatie, ci de la Congres, ca o restabilire a unei stravechi stapâniri si drept consacrare a unui interes european la gurile Dunarii. Iar în ce priveste Basarabia, a vrut sa se constate ca cedam cu protestare, numai înaintea fortei si a hotarârii puterilor".

Prin actul de la 1 Decembrie 1918, prin tratatele de la Paris (1919-1920), situatia juridica a Insulei Serpilor a ramas neschimbata, ea apartinând României întregite, care intrase în granitele sale firesti si istorice.(Consiliul Mondial Roman)