Lepadati-va de Basescu!

Societatea civila trebuie sa-si asume esecul moral al alegerii lui Basescu si sa se lepede de el, ca o consecinta a principiului "raului cel mic", cere Emil Constantinescu, care propune alternativa Crin Antonescu, un om "format in Piata Universitatii".
Mai mult, Constantinescu le pune un diagnostic politico-psihiatric intelectualilor lui Basescu: sufera de "fascinatia badaranului" si si-au vandut libertatea pentru a obtine avantaje materiale.

Constantinescu se refera la Traian Ungureanu si la Horia Roman Patapievici, doua exemple dintr-un cerc de intelectuali care se "umilesc cu fervoare" la usa actualului presedinte.

"Pot redescoperi aici elemente ale comportamentului unor elite intelectuale din prima parte a comunismului lui Gheorghiu Dej si altele din ultima parte a comunismului ceausist, care pareau disparute pentru totdeauna", spune fostul sef de stat, citat de Gandul.
Modelul de presedinte pe care Constantinescu il promoveaza este unul care nu are cum sa fie unul jucator tocmai pentru ca nu-i permite Constitutia: "El trebuie sa joace rolul unei personalitati vizionare - alaturi de un grup de intelepti pe care ar fi trebuit sa si-i aduca aproape prin autoritatea sa morala, intelectuala si profesionala.
Problema e ca Romania este in afara jocului, intrucat tocmai presedintele este cel care ar fi trebuit sa construiasca un sistem subtil de relatii personale, discrete, care intr-un moment sau altul sa promoveze interesele Romaniei".
Modelul de presedinte la care spera un fost presedinte al Romaniei nu este imaginar, ci exista, in persoana presedintelui PNL Crin Antonescu: "Voi lupta pentru Crin Antonescu, in aceeasi masura in care consider ca participarea altetei sale, Radu Duda, este benefica intrucat creeaza ideea ca in Romania exista o alternativa.

Optiunea mea pentru Crin Antonescu se bazeaza pe diferentierea de modelul negativ de care vorbeam. Romania are nevoie de o persoana care sa nu fie implicata in niciun fel in vreun act de coruptie. Este un avantaj extraordinar pentru tara.

Apoi - aici este un punct de vedere personal -, Antonescu s-a format in Piata Universitatii. Il stiu de cand era tanar si l-am propus ministru al Tineretului pentru ca, din punctul meu de vedere, reprezenta acel suflu nou de care era nevoie. Spre deosebire de altii care, in timp, m-au dezamagit, el nu s-a compromis in toti acesti ani".

Emil Constantinescu dezvaluie si un mod inedit in care intelege el istoria recenta: "arestarea lui Mugur Ciuvica, in care intelectualii, acesti oameni care s-au inclus intr-o parte pozitiva a societatii romanesti, si care in anii ‘90 s-au opus transformarii Romaniei intr-o tara neocomunista de tip oligarhic, au vazut ce poate urma.

S-au trezit din pumni si, nefiind capabili si neavand forta sa mai imagineze un proiect corect democratic, au ales, prin asa-numita teorie a "raului cel mic", o persoana despre care ei stiau foarte bine si ca a fost un colaborator permanent, toata viata, al fostei Securitati, si ca a facut parte din nomenclatura, repet, din nomenclatura. Nu dintre cei patru milioane de membri, ci dintre cei 2400 de membri ai nomenclaturii, dintre primii 1600, pentru care semna Elena Ceausescu.

O persoana care, in mod evident, era acuzata de coruptie, nu in presa, ci in justitie, pentru el cercetarea fiind finalizata de procurori, cu rechizitoriu. Persoana care avea cel mai mare dosar de coruptie din istoria Romaniei, la CSJ. Deci, pentru care candidatura insemna blocarea judecarii si a condamnarii sale.
Toate acestea le-au stiut, pentru ca nu puteau sa nu le stie... Imediat dupa asta, in ianuarie 2005, eu am spus ca ar trebui ca doamna Mungiu, si toti ceilalti din acest grup, sa-si asume succesul politic din 2000 - pe care si eu il recunosc in mod deschis -, iar dupa asumarea acelui succes politic, sa-si asume si esecul moral al principiului. In baza asumari esecului moral al teoriei "raului cel mic", sa construim in cei cinci ani care urmeaza o alternativa a binelui".

Acest avertisment pe care l-am repetat mereu, nu a fost urmat aproape de nimeni. Pentru ca, intre timp, o parte a acestor intelectuali au descoperit beneficiile oportunismului, care inseamna posturi, nu neaparat bine platite, dar generatoare de avantaje in zona respectiva.