Wednesday, February 10, 2010

Marius Oprea: "Nu mi-e frică nici de căcaţii de comunişti, nici de căcaţii ăştia de la putere"

Jocurile tîmpe pentru putere, jenantul joc de-a „Dă-l în mă-sa, nu-i de-al nostru“ au dus la blocarea muncii lui Marius Oprea. Numit de Tăriceanu în postul de preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR), Marius Oprea s-a pus pe adus dovezi clare, ferme în favoareaRaportului "Tismăneanu". A dezgropat morţi băgaţi de comunişti în pămînt.
Acum nu mai e bun. Că-i al PNL. Nobelul Hertei Müller a fost singurul care-a dat un bobîrnac perechii Băs-Băsescu, preşedinte-premier. Da, Băs-Băsescu nu ne mai strînge morţii băgaţi în pămînt de securişti, de laşitatea părinţilor noştri, de tăcerea noastră, de indiferenţa tuturor.
Nu, ei vor să-şi pună mistreţii, să bage sub preş un „ins cu coaie“, unul dintre puţinii.


"Morţii mei, ai tăi, ai lui Băsescu, ai lui Iliescu"

Reporter: Dezgropi morţi. Ai cui sînt morţii ăştia?
Marius Oprea: Ai mei, ai tăi şi-ai tuturor. Sînt vreo zece mii şi noi călcăm pe ei toată ziua-bună ziua. Nu ne dăm seama ce s-a întîmplat cu noi, încă. Nu cred că ajunge un raport.
Rep.: Sînt şi morţii lui Iliescu acolo?
M.O.: Păi, de ce nu? Lîngă o cale ferată am găsit nouă copii, din anii ’80. Nouă copii, fiindcă, pe vremea lui Ceauşescu, politica, al cărei slujitor era Iliescu, spunea clar: nu există aurolaci.
Rep.: Păi, tu ce faci? Dezgropi mai mult decît morţii din perioada ’50-’60.
M.O.: Păi, tu ştii ce ascunde pămîntul? E ca la pescuit.
Rep.: În ce sens sînt morţii lui Iliescu, ai lui Băsescu, ai mei, ai tăi?
M.O.: Poţi fi indiferent? De asta sînt morţii noştri. Într-un moment al istoriei am fost indiferenţi, laşi. Acum, la fel. Nici acum nu ne asumăm pînă la capăt cruzimea istoriei. Eu fac team building ducîndu-mi colegii să dezgroape morţi. De asta sîntem o echipă puternică. Şi contabila mea îmi spune: „Uite, domnu’ Oprea, are botoşei!“. Copiii ăia, de unde să ştiu ai cui sînt, dar, dacă s-a tăcut în epocă, de ce să tăcem şi acum? Erau copii aruncaţi fără cruce.


"Comunismul e criminal şi imoral. Bun, unde-s dovezile?"

Rep.: Cum faci?
M.O.: Institutul a început să funcţioneze, da? A apărut Raportul „Tismăneanu“ şi eu am luat de bună condamnarea comunismului. Comunismul e criminal şi imoral. Şi eu chiar am crezut că pot să funcţionez în această ecuaţie. M-am înşelat. Nu se doresc dovezile. Ca să găsesc dovezi, pornesc de la victime. În campania electorală se vorbeşte de reconciliere. Cum să te reconciliezi tu cu un ucis în pădure? Trebuie găsit făptuitorul, trebuie să răspundă cineva în faţa legii.
Rep.: De ce să te murdăreşti de pămînt, de ce să te umpli de oroare?
M.O.: M-am săturat de teorii. O societate nu poate trăi, merge înainte fără dovezile ignoranţei sale. Primim scrisori de la oameni care ne cer părinţii şi bunicii înapoi. Şi instituţia noastră aşa funcţionează. Vreo zece mii de oameni aşa au murit. Împuşcaţi, ca nişte cîini. Noi îi căutăm, nu ştiu cît durează, pînă cînd, deja instituţia e ameninţată cu demiterea mea. Nu, asta, poziţia, n-are vreo importanţă. Voi continua să fac acelaşi lucru. Oricum mă voi urca prin munţi după morţi. Fix practic, fără literatură. Vreau să văd cum a fost şi să spun asta tuturor.


"Tismăneanu îmi vrea capul, maţele"

Rep.: Tismăneanu îţi vrea capul?
M.O.: Doar capul? Tot! Gîtlejul, maţele! Actualul partid cică popular, dacă ar putea, m-ar diseca şi mi-ar pune organele în expoziţie. Asta ar face, doar că eu le ofer gata altă expoziţie cu lucruri descoperite în morminte. Mi-am băgat mîna prin coastele unei victime şi i-am luat nasturii. Sau gloanţele din ţeastă. N-o să treacă nimeni prin ce am trecut noi. N-o să facă nimeni nimic din ceea ce facem noi cu Institutul. Nu mi-e frică de ceea ce mi se coace. Nu mi-e frică nici de căcaţii de comunişti, nici de căcaţii ăştia de la putere.
Rep.: Dar de ce nu te lasă-n pace? Vor salariul tău?
M.O.: Stai puţin. Institutul nu e bugetofag deloc. Eu am patruzeci de milioane.
Rep.: Eşti prost că stai pe banii ăştia.
M.O.: Da, asta mi-e crucea! Îi deranjează că eu reuşesc încet-încet să aduc dovezi privind condamnarea comunismului. Duc procurorilor morţi în saci de rafie, iar ei îmi dau NUP-uri. Că zic că s-a prescris. Ştii cum era? Omul era luat de acasă, împuşcat în pădure. Familia risipită la Canal. Ce e ecuaţia asta? Omor cu NUP.


"Cap de mort în cutia de pantof"

Rep.: Lumea e interesată de altceva. De mall-uri.
M.O.: Societatea ar putea da un exemplu formal. Dar nu vede nici un semn din partea autorităţilor. Politicianul de acum e interesat de posturi. Care-i mai gras plătit, de unde se poate fura mai bine. Gesturile fundamentale lipsesc. Uite, poftim, dezgrop morţi. De unde ştiu autorităţile că nu dau de Elodia? Uite, în toamnă am dezgropat 12. Cum iese firul ierbii, căutăm capul unui om, fără trup, cap îngropat într-o cutie de pantofi. Capul era băgat acolo de un pădurar care vîna nevasta victimei. Pădurarul s-a căsătorit cu nevasta lui nea Toader. S-a căsătorit după ce ea a văzut capul. Pădurarul l-a turnat la Securitate pe nea Toader. Realitatea depăşeşte ficţiunea. Vom merge şi pe Valea Arieşului, unde o gravidă stă peste patru bărbaţi într-o groapă. Aşa s-a scris istoria. Singurul lucru pe care-l facem: îi îngropăm creştineşte, cu lumînare şi rude să-i plîngă. Dar pentru asta tragem de procurori să ne dea autorizaţii de exhumare, apoi îi punem pe poliţişti să vină la faţa locului şi ăştia sînt foarte nervoşi că-i punem să urce pe munţi. Sînt nopţi în care stau eu în pădure şi aştept venirea poliţiştilor să fac tot cît se poate de legal, să n-aibă ce să-mi reproşeze.


"Poporul pierdut"

Rep.:
Se poate rescrie istoria cu morţii tăi?
M.O.: Ăsta-i poporul pierdut. E coloana noastră vertebrală uitată, prin care trec şi frica, şi curajul. Am găsit un moş omorît cu o rafală, din spate. În surtucul lui am găsit foarfeca cu care se dusese să taie motiţele la copaci. Ce le-a făcut omul ăsta? A fost groaznic să sap sub mlaştină să-l găsesc. Ştii cum e să umbli prin coastele unui mort? Spune asta lui Tismăneanu. Sau lui Băsescu, sau lui Boc.
Rep.: Aceşti morţi sînt în raport. Ce mai vrei?
M.O.: Eu am pus în aplicare raportul. E manual de istorie, gata! Eu îmi văd de treabă. O să-mi ia gîtul. Pînă la moarte o să-l urăsc pe Tăriceanu că m-a băgat în chestia asta: îmi fac treaba, fişa de post. Nu înţeleg de ce. Să-l pună, dom’le, preşedinte aici pe Bercea Mondialu! Aplicarea în plan concret dă fiori. Ne reconciliem cu trecutul? Păi, cum, dacă trecutul nu te aude? Dacă împuşcaţii „nu sînt traşi în bandă“. Să-i ştim şi noi, să-i pedepsim pe cei vinovaţi? E atît de simplu.


"O să aduc ucişii şi o să-i pun în faţă la Parchet, la Cotroceni"

Rep.: Ce eşti?
M.O.: Arheologul comunismului. Pot să mă dea afară, tot asta fac. O să aduc ucişii şi o să-i pun în faţă la Parchet, la Cotroceni. Am zece mii de dezgropat.
Rep.: Cum de nimereşti?
M.O.: Documente, poveştile oamenilor, intuiţie. Uite, am descoperit pe cineva la cincizeci şi opt de metri şi cinci centimetri de crucea pusă de cei din sat pentru ei. Eu sînt arheolog. Miros pămîntul, după alveole. Săpăm în posibile alveole. Săpăm doi-trei metri în adîncime.


"Sîntem primiţi ca Avram Iancu"

Rep.: Rudele vor să le întorci morţii?
M.O.: Da. Sîntem primiţi ca Avram Iancu. Îi scăpăm de o apăsare. Şi cu toată echipa. Întîi şi întîi mergem la biserică şi le vorbim oamenilor, cu voia părintelui. Le spunem ce vrem. Şi sîntem primiţi cu mîinile deschise. Da, e dragoste aici. Creştinismul inspiră acest lucru. Ce inspiră comunismul? Ură. „Din dragoste pentru ei ajutaţi-ne să-i găsim.“ Şi satul vine să ne ajute. Morţii sînt acolo, rănile deschise sînt acolo, raportul e doar aici, la Bucureşti. Or, Bucureştiul nu e în stare nici să-i condamne pe cei pe care-i aduc eu gata cu dosarul. Uite mortul, uite vinovatul. Vinovatul e NUP, mortul tot mort rămîne.


"Nu mai sînt trufaş"

Rep.: Cum se împacă românul cu istoria lui?
M.O.: Românul politic nu se împacă. Se împacă intelectualii, că ei se împacă uşor, cu textul. Intelectualii nu se împacă cu România asta deloc. Românul celălalt ţine minte cotele comunismului. Ţine minte oul luat de cooperativă, furat de comunişti. Nimic nu-i mai bine pe lumea asta decît să bei un păhărel de ţuică şi să guşti din coliva mortului.
Rep.: Ce ţi-a scos din cap povestea asta?
M.O.: Trufia. Naşpa, nu?

13 comments :

SimP said...

"Duc procurorilor morţi în saci de rafie, iar ei îmi dau NUP-uri. Că zic că s-a prescris."
Nu inteleg cum exista PRESCRIERE PENTRU CRIMA in Romania? Nicaieri in lume nu este prescriere pentru crima!

Marius Mina said...

Sim P -ti se pare ca Romania este o tara normala si functionabila?

atitudini said...

Este bine ca exista astfel de oameni.

Cu cat sunt mai obstructionati, cu cat ei persista mai mult in a merge mai departe, cu atat este mai bine.

Este puterea exemplului care e foarte importanta.

Iar subiectul - adevarul istoric si recuperarea istoriei este una din pietrele de temelie ale unei natii sanatoase (nu halucinante).

Spor!

Marius Mina said...

@atitudini, sincer, imi permit sa ma inarmez cu o doza de speranta sporita tocmai din cauza acestor oameni vertebrali

Matilda said...

Cel care a "condamnat" comunismul ESTE comunisto-securist, şi atîta vreme cît va fi la putere, multe adevăruri ne vor ascunse. Tenacitatea, cinstea şi tinereţea lui Marius Oprea l-au speriat pe Băsescu.

Marius Mina said...

Matilda sper ca-ti dai seama ce presiuni se fac pe capul lui basescu din partea fostilor colegi de Securitate sa-l concedieze pe Marius Oprea din fruntea IICC

nicole said...

Sper ca se vor amplifica reactiile de sustinere a istoricului Marius Oprea.
Multumesc pentru imaginile cu Octavian Paler.

Toni said...

Comuniştii şi urmaşii lor condamnă comunismul.
Securiştii, foşti şi actuali, condamnă Securitatea.
Toţi, împreună, pun curu', adică lacătul pe CNSAS, pe IICCR, pe tot, pe toate, pe vecie.
Singura consecinţă a condamnării sistemului criminal a fost eticheta de anticomunişti pe care şi-au lipit-o, cu mândrie revolu-ionară, de frunte.
Cu ea care defilează prin lumea largă, care, aparent, n-are cum să-i cunoască, dar şi acasă, unde, din nenorocire, sunt destui creduli care pun botu'.
Spun "aparent" pentru că cine trebuie să ştie, ştie.
A venit timpul să le smulgem eticheta, să li se vadă gradele şi funcţiile, alea securisto-comuniste, să înceteze mascarada, diversiunea şi înşelătoria!
Măcar noi să-i recunoaştem drept ceea ce sunt, dacă alţii bagă capul în nisip!
Pactul de la Timişoara e un pas în direcţia bună, să-l vedem pe al doilea.
Poate fi el un sprijin politic unitar pentru Marius?!
N-ar trebui să aşteptăm congresele de primăvară ca să avem o reacţie.
Până atunci, însă, putem semna scrisoarea de sprijin.
Şi putem vocifera pe bloguri.
Hmm... Cam atât... Din păcate!

Toni said...

Uitasem: sper că şi-a filmat toate descoperirile macabre, că să producem şi noi, nu doar balticii, un "Soviet Story", varianta românească!
Chiar sper...

Marius Mina said...

Toni, Pactul de la Timişoara este un act istoric care a lovit in inima gloata securista care-si aroga revolutia anticomunista si condamnarea comunismului cand tocmai ei sunt cei care au apasat pe tragaci. Daca au ajuns ei, soparlele securitatii sa condamne la misto comunismul si au atins performanta ca prostimea, in nevinovata ei majoritate, sa-l si creada, daca au trecut de la stanga spre dreapta de pe o zi pe alta mai rau decat curvele de pe un trotuar pe altul , in cautare de clienti, nu inseamna ca totul va merge asa la infinit. Oligofrenii si bocii care sustin coliva comunistoida a lui Basescu isi vor rupe gatul curand.
Da, Marius Oprea face bine ce face si sunt convins ca are copii si materiale filmate la tot ce a muncit pina acum.

SimP said...

Domnule Mina, fara dubiu Romania actuala e o tara devianta, dar sa fie cea mai cea din toata lumea ma doare. In Codul Penal American (democratia pe care partzokul o aduleaza) scrie cu litere de o schioapa :"THERE IS NO PRESCRIPTION FOR MURDER! "
Prescription for murder is a licence to kill. Trebuie ca in Romania codul penal e scris de serial killers.
Apropo de bahaian... partzokul a folosit aceiasi schema sa revendice proprietati in numele unor terti (ignoranti) folosind certificate de deces in alb furate din primaria Bucuresti cat a fost primar. Ma intreb, cate proprietati sunt in Bucuresti revendicate de partzok si care e soarta tertilor ignoranti...
Tineti minte cand s-a dat legea Vocilescu cum urla disperat partzokul "nu-i bai ca imobilele care nu pot fi revendicate din cauza legii Voiculescu, vor fi castigate de revendicatori la CEDO." Sa-l apuce asa subit dragostea de omul de rand fara ca el sa aibe nici un profit? Prost as fi sa cred asta!

Ada Rus said...

"Cum să te reconciliezi tu cu un ucis în pădure?"
Cum să reconciliezi tu prezentul cu istoria recentă a comunismului, când, în aceasta din urmă, ai fost activistul partidului ucigaşilor?

Toni said...

PinS, n-a spus bo(c)uleanu că urgenţa-ntâi e revizuirea codului de procedură (civilă şi penală)?
Să-i facem o sesizare!
Sau, după ce-o citi pe bloguri, poate se sesizează el singur, din oficiu!
Adică să se care dracului, cât mai poate s-o facă pe piciore. Pe propriile lui picioare!
Şi să-şi tragă şi stăpânul, de lesa care-i leagă, după el!