Valerian Stan - Editorial cu degetul pe rana

Câţiva intelectuali bucureşteni puţin cam exaltaţi au trăit recent două mari dezamăgiri: Jocurile Olimpice de la Beijing s-au încheiat în triumf iar NATO – cine-ar fi crezut? – n-a atacat Rusia. / În vara lui 1997, când PD-ul lui Băsescu şi Petre Roman (dar şi Milică Întâiul) a cerut îndepărtarea mea de la Departamentul de Control al Guvernului, Remus Opriş şi Dudu Ionescu, miniştri ţărănişti ai acelui Guvern, au susţinut respectiva cerere. Între timp, „marile speranţe ţărăniste” au părăsit partidul lui Maniu şi Mihalache (cu misiunea îndeplinită, se pare) şi s-au înscris în două din partidele componente ale Sistemului securist-mafiot: Opriş în PD iar Dudu Ionescu în Partidul „Conservator” al lui Dan Voiculescu. Cum le mai lămureşte timpul pe toate... / În ziarul “Ziua” (intrat nu demult şi el, se spune, în proprietatea lui Sorin Ovidiu Vântu), scriitorul Dan Mircea Cipariu ne obişnuise cu un discurs impecabil în chestiunile de etică publică. Zilele trecute el a scris însă un text foarte laudativ despre “mecenatul reconfortant” pe care l-ar face Vântu (din ce altceva, Dan Mircea Cipariu, decât din banii tâlhăriţi de acest nemernic de la sute de mii de români?). Nu cred că elita intelectuală a acestei ţări a fost vreodată mai decăzută şi îngălată. / Nu ştiu ceva mai sistematic, mai subtil şi cu metodă decât propaganda ateistă (anti-creştină în special) pe care o practică mai ales postul de televiziune „National Geografic”. / Ploile au făcut ravagii şi vara asta, iar politicienii au plecat din nou în vizite electorale. Într-un sat din judeţul Bacău, un localnic din mulţimea disperată că şi acum cei loviţi de inundaţii sunt lăsaţi practic fără ajutor i-a imputat prezidentului Băsescu hoţia din ultimii nouăsprezece ani din România. În replică, fostul marinar l-a numit – vorbă netrebnică – „bolşevic de cea mai joasă speţă” (episodul a fost trecut sub tăcere de mai toată presa). Iar seara la televizor cine credeţi că-i „chema pe români să fie solidari cu compatrioţii lor greu încercaţi de etc etc etc”? Prezidentul mitocan, bineînţeles. / Internetul ăsta e un lucru nemaipomenit, însă numai până când ajung să se folosească de el tot felul de iresponsabili. În ultimul timp mi se spune că apar făcînd postări pe nu ştiu ce bloguri în limba română. Nici vorbă să fac aşa ceva. / Adrian Năstase şi Cătălin Avramescu au de ceva vreme în comun ambiţia nemăsurată de a-i face fericiţi pe cetăţenii Mizilului. Atâta devotament şi jertfă altruistă pentru această măreaţă urbe nu s-a mai pomenit din vremea energicului primar Leonida Condeescu. / După ce o româncă a luat la Beijing nu ştiu ce medalie olimpică, o gazetăriţă din presa dâmboviţeană a titrat că „Ieri dimineaţă” (nu se ştie exact ora), „Dumnezeu s-a uitat cu multă iubire spre noi”. E adevărat, se confirmă, cine aleargă după spirit prinde prostia. / Când s-a hotărât să facă politică cu acte în regulă pentru Traian Băsescu şi PD-ul lui, Sever Voinescu ne-a spus că: „Politicienii noştri se zbat într-o beznă morală şi intelectuală de magnitudinea unei catastrofe naţionale. Intru în arenă pentru că vreau să aduc claritate în mijlocul nebuloasei.” Are verb omul, nu glumă. Minte nu prea are, de vreme ce îşi închipuie că un lefegiu de lux al lui Sorin Ovidiu Vântu va putea fi luat vreodată în serios când anunţă că o să facă el nu ştiu ce revoluţie morală alături de Băsescu şi camarazii săi. / În chiar ziua deschiderii Olimpiadei de la Beijing, conducerea Georgiei a declanşat un atac militar împotriva locuitorilor Osetiei de Sud şi a forţelor ruseşti din zonă. După replica Moscovei, mediile politice, militare şi de presă „euro-atlantice” s-au pretat la o manipulare grosolană, acuzînd exclusiv Rusia de cele întâmplate şi trecînd sub o tăcere totală atacul iniţial ordonat de preşedintele Saakaşvili. Şi punînd semnul egal, după exact patruzeci de ani, între invazia Cehoslovaciei din 1968 şi ceea ce face astăzi Rusia. Spre cinstea lui şi a ţării lui, preşedintele Cehiei, Vaclav Klaus, a fost practic singura voce care a denunţat falsul şi manipularea. / Prin anii 90, Horia-Roman Patapievici a scris nişte chestii nu prea măgulitoare la adresa românilor. De-a lungul timpului faptul i-a fost imputat de multă lume, fără ca autorul să replice în vreun mod special. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi foarte recent, în toiul scandalului pe tema Institutului Cultural Român. Criticii lui Patapievici – care au citat şi acum copios din opera autorului – s-au întrebat dacă este firesc ca un om care a adus un număr de critici atât de virulente la adresa poporului român şi a culturii sale să conducă, în calitate de demnitar al statului român, o instituţie culturală publică de talia ICR. Răspunsul d-lui Patapievici (preluat nemestecat de avocaţii săi de la tot mai aberantul Consiliu Naţional al Audiovizualului) a fost pur şi simplu aiuritor: cei care au citat din textele lui să fie traşi la răspundere de instituţiile statului pentru dezinformarea opiniei publice întrucât în nu ştiu ce nouă ediţie a acelor scrieri ar exista „o notă de subsol care precizează că respectivele opinii nu-l mai reprezintă în prezent”. Ce vreau să spun e următorul lucru: pentru mine unul maniera în care intelectualul Patapievici s-a dezis de opiniile sale anterioare, dimpreună cu cererea reprimării criticilor săi, este infinit mai descalificantă decât tot ce i se impută că ar fi făcut rău la şefia ICR, infinit mai descalificantă chiar şi decât delapidarea în scop clientelar a milioane sau poate zeci de milioane de euro din banii publici. / Regret anii necredinţei mele. / Silviu Prigoană e numele, predestinat, al unei alte caricaturi, un alt parvenit al tranziţiei către dezastru. Individul are vreo trei sau patru progenituri, semănînd toate leit cu tatăl lor (auziţi nume aici: Honorius, Maximus, Silvius). La una din miile de „emisiuni” la care a fost invitat (proştii sunt la mare căutare în România) unul dintre copii – student în Statele Unite, bineînţeles! – a explicat de ce, înainte cu câteva zile să vină el, în studio fusese prezent, a zecea mia oară, taică-su: „Ca zmeul din poveste, mi-am trimis mai întâi bumerangul.” La care bineînţeles că „realizatorul” emisiunii, un alt zevzec cu capul sec, n-a avut nimic de corectat. / Nu ştiu de ce (sanchi) dar când o văd pe Adriana Săftoiu cum se tot umflă în pene pe la toate televiziunile îmi vine imediat în minte povestea aia a lui Asachi cu broasca şi boul.